Noi poate că suntem îngrozite de sarcină, de naștere, de nopțile de nesomn care urmează și cine mai știe câte! Dar v-ați întrebat vreodată de ce le e frică proaspeților tătici?
Aș îndrăzni să spun că în afară de naștere și alăptare, tații au aceleași temeri ca și noi. Sau chiar câteva în plus! Bărbații nu sunt extraordinari în a-și expune emoțiile, așa că va trebui să le descoasem gândurile și să-i încurajăm pentru noul capitol din viața lor.
Pentru tătici am gândit un pachet special disponibil aici.
De ce anume le e frică proaspeților tătici și ce putem face în privința asta:
1. Oare sunt pregătit să fiu tată?
Întrebarea asta ne-o punem și noi: Oare sunt pregătită să fiu mamă? Primele îndoieli apar odată cu vestea cea mare: Sunt însărcinată! Apoi, lucrurile se mai complică la naștere și în primele zile/săptămâni/luni cu cel mic acasă. E o stare de anxietate normală, care nu ar trebui ignorată de niciunul dintre voi, altfel va începe să vă domine viața. Încurajează-l pe proaspătul tată să-și exprime sentimentele, vorbiți despre temerile fiecăruia, informați-vă împreună și starea aceasta de angoasă o să dispară sau cel puțin se va diminua. Apoi, luați partea bună a lucrurilor: o astfel de comunicare vă sudează relația.
2. Dacă nu voi fi un tată bun?
Nu există părinte care să fie pe deplin mulțumit de el pentru că trebuie să recunoaștem, ne dorim tot ce e mai bun pentru copilul nostru. Și tații gândesc la fel. Vor întotdeauna să se autodepășească, să fie părinții perfecți, să ofere tot ce lor le-a lipsit, însă amândoi trebuie să știți același lucru: atâta timp cât vă iubiți copilul și vă informați suficient de bine, veți fi părinții perfecți.
3. Nu voi mai primi suficientă atenție
Toți bărbații au teama asta. Sau aproape toți. Se gândesc că atunci când va apărea copilul, atenția iubitei sau soției se va concentra pe copil și nu pe relația lor. Asta nu înseamnă că proaspătul tătic nu-și iubește copilul la fel de mult, însă pur și simplu îi este teamă că iubita lui își poate pierde interesul pentru ceea ce au construit împreună. Vorbiți despre aceste lucruri ca doi adulți și aveți grijă să vă reamintiți unul celuilalt ce vă doriți.
4. Oare o să-mi pot întreține familia?
Un copil este o responsabilitate mare, care odată cu apariția lui aduce și cheltuieli suplimentare. Proaspeților tătici le e teamă de asta și până la urmă au un motiv întemeiat să se simtă așa. Discutați despre asta, încurajează-l să facă lucrurile pe rând, pregatiți-vă de venirea copilului din timp, pune-ți totul pe hârtie. O să vă simțiți amândoi mai liniștiți.
5. Voi mai avea libertate?
Acesta este poate unul dintre motivele pentru care bărbații amână momentul în care vor deveni tătici. Teama că-și vor pierde libertatea, că nu vor mai putea ieși la o bere cu prietenii, că nu se vor mai distra la fel de mult. Vorbiți lucrurile astea, asumați-vă împreună că unele lucruri nu vor mai fi ca înainte, însă încercați să vă oferiți libertate unul celuilalt. O să vă facă bine și apoi, nu-ți face griji că te va lăsa singură în casă cu atât de multe lucruri de făcut. Când va fi la bere cu prietenii, nu o să reziste prea mult până să se întoarcă acasă.
6. Oare o să mai apuc să dorm?
Un bebeluș poate însemna și mai puține ore de somn în fiecare noapte. Și unde mai pui că viitorul tată poate fi genul care devine irascibil atunci când nu se odihnește suficient? Cu siguranță el trebuie să meargă la serviciu, dar nici tu nu stai degeaba în timpul zilei, așa că încercați să mai furați câte o oră de somn dimineața sau seara, când celălalt scoate bebelușul la plimbare. (Ignorați coșul de rufe murdare supraplin sau vasele din chiuvetă – somnul este mai important).
7. Dacă bebelușul nu mă va iubi la fel de mult ca pe mama lui?
Este normal să se gândească la asta, așa că nu te supăra dacă va încerca să-i câștige afecțiunea celui mic cu orice preț. Încurajează-l să-și consolideze relația cu cel mic prin joacă și îngrijindu-l și nu te teme că tatăl nu se va descurca. Nimeni nu se naște învățat într-ale creșterii copiilor și cu toții – mame sau tați – avem nevoie de timp petrecut cu cel mic pentru a ne simți siguri pe noi atunci când schimbăm un scutec sau dezamorsăm un conflict la locul de joacă.
Oricum, comunicarea în cuplu este importantă atât la începutul relației, cât și mai târziu. Oferiți-vă răbdare și înțelegere unul celuilalt și totul o să fie bine!
