Viaţa cu autism. Episodul 73. Ce e mai bun nu se cântăreşte în bani

Viata cu autism, de Marina Neciu
Viața cu autism

Astăzi, George a fluturat din mâini. Mi s-au înmuiat picioarele. Păţesc asta de fiecare dată când face asta. Nu face des, numai când e obosit am văzut. Spun un “nu” apăsat şi îi pun mâinile pe lângă corp.

Acest gest de fluturat din mâini este unul de autostimulare la copiii cu autism şi cu alte tulburări de dezvoltare. Se pare că are legătură cu vederea periferică care e hiperfuncţională. Cel puţin aşa spune Bob Doman. Ce este crucial în autostimularea copiilor este să nu fie lăsaţi să facă asta. Comportamentele de tipul acesta trebuie descurajate. Dacă am fi ştiut cu David ….poate ar fi fost scutit de multe chinuri.

Nu am fost o mamă bună pentru David. Am crezut că muncind mult îi pot oferi ce e mai bun. Dar ce e mai bun nu se cântăreşte în bani. Astăzi am mai puţini bani, dar cred că sunt un părinte mai bun pentru toţi trei. Atât cât pot să mă împart la trei.

 Timpul nu-l pot da înapoi. Trebuie să văd ce pot face cu George. Il văd concentrat când se joacă singur, când construieşte. Îmi place când văd că face lucruri constructive şi care nu par autostimulative.

La amiază s-a dus după David la şcoală cu tati cu maşina. A fost cuminte. Cumva pare că putem comunica altfel. Pe David la vârsta asta nu-l puteam pune pe pat în şezut să-l încalţ. Pleca, nu stătea locului, era hiperactiv rău de tot şi părea că nu înţelege despre ce e vorba. George colaborează bine în general. Se mai întâmplă să fie foarte nerăbdător şi cum l-am încălţat merge fără pulover sau haină la tati în bucătărie. Asta se întâmplă după ce îi spun că pleacă cu tati “tai-tai “cu maşina. Se duce ţintă la el şi ridică braţele să-l ia în braţe să-l ducă mai repede.

Ceva stereotipii şi autostimulări am văzut: sunete care le scoate sau felul în care îşi priveşte mânuţele grăsuţe în timp ce le mişcă din încheietura palmei, parcă o altă formă a fluturatului din mâini.

Nu-mi place că nu mai vrea deloc să mănânce singur. Are mereu la dispozitie o linguriţă,dar e mai interesat să o ciocnească de marginea farfuriei decât să o folosească. Îi mai conduc eu mâna din când în când.

Încerc să-mi păstrez entuziasmul faţă de el şi să-i laud orice reuşită, chiar dacă nu se uită la mine. Mă întrebam dacă ştie că sunt acolo. M-am lămurit că ştie. Dacă se loveşte sau e obosit, imediat vine la mine. Caută consolarea mea.

Imi plac serile de baie ale lui George. E foarte cuminte, lui David nu puteam să îi facem baie sau erau perioade în care se speria de duş şi perioade în care se speria de baie. Iar spalatul pe cap şi uscatul părului a fost vreme multă un coşmar, chiar şi după începerea terapiei. La George nu văd aşa ceva, stă cuminte chiar şi când îl uşuc pe păr, cred că a plâns doar primele două dăţi când l-am uscat. Deocamdată e bine. Sper să nu apară alte probleme senzoriale, anxietăţi pe care să nu le putem aborda şi rezolva uşor.

Stimulările, acestea sunt problema. Ele dau “shut down” procesului de învăţare. Un bebeluş trăieşte la început într-o lume a senzaţiile, mai întâi gustative apoi încet-încet lumea lor devine mai bogată şi este cunoscută cu toate simţurile. Procesul de învăţare este activ, dar când ceva se întâmplă, nu se ştie ce, şi procesul se opreşte, încep comportamentele autiste. Iar asta îl califica pe copil pentru diagnostic. Iar diagnosticul în aceste cazuri este dezvoltarea atipică sau întârzierea în dezvoltare pe unul sau mai multe paliere.

(va urma)

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa