5 obiecte cu valoare sentimentală pe care le păstrez pentru copiii mei

obiecte-cu-valoare-sentimentala-totul-despre-mame

Obiectele cu valoare sentimentală pot fi transmise din generaţie în generaţie

Trec printr-o dorinţă de a fi înconjurată doar de obiecte pe care să le folosesc cu adevărat şi de care să am nevoie, iar de câteva luni sunt în stadiul în care renunţ, fără regrete, la tot ce nu se încadrează în categoria de mai sus. Dar, ca la orice scotocire amplă prin dulapuri şi sertare, s-a întâmplat să dau de nişte obiecte care mi-au trezit nişte sentimente nebănuite. Aşa că am hotărât ca pe unele dintre ele, chiar dacă nu îmi sunt la fel de necesare precum altele, să le păstrez. Şi nu doar să le păstrez, dar să le şi dau mai departe fetelor mele, împreună cu povestea din spatele lor. Iată 5 obiecte cu valoare sentimentală de care nu mă pot lipsi şi pe care o să le transmit acuş copiilor!

1. O rochiţă cu lebădă purtată de mama mea în copilăria ei

Rochiţa albă, brodată cu lebede în partea de jos a fustei, a fost păstrată de bunica mea, care i-a dat-o mai departe mamei când m-a născut pe mine. Ulterior, când am devenit la rândul meu mamă, articolul de îmbrăcăminte a poposit în şifonierul copiilor, dar şi pe corpul lor, în câteva ocazii. Făcută manual de o croitoreasă din satul bunicii şi îmbrăcată de toate proprietarele ei numai la evenimente deosebite de familie, rochia arată şi azi foarte bine şi tare mi-aş dori să ajungă să fie purtată măcar de una dintre nepoatele mele.

2. O vedere primită de bunica mea de la bunicul

Pe vremea când bunicul s-a apucat de caligrafiat vederi din deplasare, acolo unde era trimis în interes de serviciu, între el şi bunica era doar o logodnă şi multe doruri nealinate. Din pricina acestor doruri, bunicul şi-a aşternut simţămintele şi gândurile pe spatele unei cărţi poştale ilustrate, iar efectul romantic şi gingaş i-a ieşit de minune. Deoarece cartolina este nu numai o amintire atât de plăcută, pe care o păstrez şi acum cu duioşie, ci şi un exemplu de iubire învăluită într-o mantie de eleganţă ce a cam apus azi, a fost pusă de mine la păstrare într-un sertar cu poveşti. În curând o să le depăn copiilor mei istorisiri legate de expeditor şi destinatar şi sper că vor face şi ei mai târziu, când vor avea copii, acelaşi lucru.

3. Un colier cu pietre, găsit la un târg de vechituri

Colierul cu pietre de culoarea turcoazului, pe care l-am luat de la un târg de frumoase vechituri, mi-e tare, tare drag. Pentru că de fiecare dată când l-am purtat mi-a oferit un aer regal şi mi-a stimulat teribil imaginaţia, gândindu-mă dacă şi posesoarea lui cea dintâi l-a asortat la fel ca mine sau nu, mi-am făcut mie însămi promisiunea că îl voi da mai departe fetelor mele, să-l poarte şi ele şi să se simtă proprietarele unui colier nepereche.

4. Nişte şervete de masă brodate cu ursuleţi panda

Când s-a deschis după Revoluţie primul magazin cu produse chinezeşti, mama a cumpărat de acolo, special pentru mine cea de peste 15 ani, nişte şervete de masă de un alb imaculat, brodate într-un colţ cu ursuleţi panda. Nu ştiu exact dacă ele erau parte dintr-o zestre modernă, dar ştiu sigur că au ajuns la mine după ce m-am căsătorit şi când nici nu prea mai credeam, sincer, că îşi vor mai găsi o utilitate. Şervetele au fost folosite de câteva ori bune, au înveselit fiecare masă organizată de mine acasă şi i-au făcut pe copii să râdă sănătos, la vederea simpaticilor ursuleţi albi cu negru. Cred că vor face aceeaşi magie şi peste nişte ani buni, cu alte generaţii de copii.

5. Rochiile mele cele mai frumoase

Aici trişez, că nu e vorba doar de un singur obiect, ci de o categorie. Din toate cele câteva zeci de rochii ale mele sunt câteva piese deosebite, cărora intenţionez să le fac mereu loc în dulapul meu, pentru că sunt sigură că vor fi îmbrăcate peste puţin timp de fetele mele. Unele dintre ele sunt rochii vintage, care nu doar că au trecut testul timpului şi sunt actuale şi azi, dar au un acel ceva al lor care le face să fie aparte şi să iasă în evidenţă dintr-o mie, în mod pozitiv. Pe lângă acestea mai sunt nişte rochii tare dragi mie, pe care le-am îmbrăcat la cele mai importante momente din viaţa mea şi pe care fetele le admiră în poze: „vai, cât de frumoasă e rochia asta! Să n-o dai nimănui, mama, daaa?”. Şi, da, printre toate aceste rochii se numără şi rochia mea de mireasă.

Voi ce obiecte păstraţi pentru copiii voştri?

Citeşte şi:
Bunicii în rolul de părinţi
5 lucruri pe care copiii şi le vor aminti toată viaţa
Ce-aş vrea să nu uiţi niciodată, dragul meu copil!
Aş vrea să îmbătrânesc lângă tine, mamă!
DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()