Da, mamele pot face lucruri urâte!
Sinceritatea-i sfântă! Nu degeaba se spune că, atunci când ţii ascuns în interiorul tău ceva care te macină, odată ce-l vei destăinui cuiva te vei simţi mai bine, vei elimina sentimentul de vină care te apasă pe vârful capului şi poate că vei găsi la cei din jur înţelegerea pe care, în taină, o aştepţi.
Tocmai din pricina asta simt nevoia unei lustraţii şi îmi mărturisesc public câteva lucruri care mă macină. Sunt sigură că aşa voi reuşi să scap de povara lor şi chiar să nu le mai repet deloc-deloc.
Iată cele 7 lucruri cel puțin chesionabile pe care le-am făcut eu de când sunt mamă!
1. Am luat masa în familie la un celebru restaurant de tip fast-food
Sunt adepta mâncării sănătoase şi făcute în casă. Dar, pentru că simt cum mă-nconjoară remuşcările, trebuie să vă spun că am intrat de câteva ori la un renumit restaurant american de tip fast-food şi am plecat din el cu burta şi cu mâinile pline. Asta pentru că ne-am dus special acolo să cumpărăm cutiuţele buclucaşele cu mâncare fericită şi jucării la modă cadou şi n-am scăpat cu o singură achiziţie, ci a trebuit să luăm câte una pentru fiecare copil. Şi cum ne-am pricopsit şi cu o cantitate mare de cartofiori, şniţeluşe şi suculeţ, am fost nevoiţi să ne sacrificăm şi să le mâncăm pe toate.
2. Trimit copiii la şcoală cu haine necălcate
Necălcate, dar curate, totuşi. Ştiu că ieşitul în public în haine care nu sunt călcate nu e o problemă aşa de mare (nu e, nu?). Dar, deoarece în jurul meu toată lumea pare ca scoasă din cutie, chiar şi familiile cu copii, am avut un pic senzaţia că e ceva în neregulă cu mine că procedez în acest fel. Din fericire, copiii nu s-au sinchisit câtuşi de puţin şi nici nu am primit observaţii acide din partea nimănui pentru aspectul lor cam şifonat.
3. Am mâncat pe furiş bomboane şi prăjituri
Şi nu oriunde, ci în baie. Pentru că baia are o uşă care se închide cu cheie, desigur. Înainte de a vă întreba ce mi-a venit şi înainte de a mă cataloga drept mama egoistă a anului, trebuie să ştiţi că am făcut lucrul acesta doar de câteva ori şi din pricină că voiam şi eu un moment doar pentru mine. Nici nu ştiţi ce relaxant e să mănânci o bomboană de ciocolată belgiană sau nişte eclere stând jos, pe gresia din baie!
4. Am mers cu maşina fără scaun auto pentru copii
Asta e cam grav, ştiu. Dar deplasarea, pe o distanţă scurtă, ce-i drept, s-a făcut cu un taxi care nu avea un scaun de acest fel pe bancheta din spate, iar noi trebuia să ajungem urgent de la şcoală acasă, pe o ploaie torenţială. Am stat cu emoţii, nu pot să nu recunosc, taximetristul a condus prudent şi nu s-a întâmplat nimic, dar am ajuns cu toţii la concluzia că nu e o treabă pe care ar trebui să o repetăm prea curând.
5. Am ascuns DVD-ul cu Frozen
După ce am văzut de 7258 de ori acest film de desene animate, am recreat diferite scene din el, am construit Olafi din vată, am cumpărat câteva rochii de Anne şi de Else, ghiozdane, penare, chiloţi şi bentiţe cu celebrele personaje şi după ce am cântat Let it Go în toate limbile pământului, a venit vremea că DVD-ul cu Frozen să o ia pe drumul sigur ce duce la un sertar cu cheiţă. Trebuia, oameni buni, trebuia!
6. Am culcat copilul cu hainele cu care a fost la grădiniţă şi l-am trimis tot cu ele a doua zi
Ce mi-o fi venit să trimit copilul la grădiniţă în rochia cea nouă de prinţesă, nu ştiu. Dar ştiu că relaţia dintre fetiţă şi rochiţă a fost atât de strânsă, încât a fost imposibil să o fac să se dezbrace de ea la venirea acasă. Drept urmare, am lăsat-o să se culce îmbrăcată cu ea şi am convenit să o trimit a două zi la grădiniţă cu aceeaşi hăinuţă. Mirosea destul de frumos şi nu era prea boţită, deci mustrările de conștiință au fost mai reduse în acest caz.
7. M-am prefăcut că dorm, ca să nu mă ridic din pat să închid lumina
Credeţi-mă, avusesem o zi oribil de aglomerată, cu alergătură non-stop. Mi-a fost pur şi simplu imposibil să mă mai ridic din pat să sting becul după ce am citit 3 poveşti stufoase, am cântat 5 cântece de leagăn şi am ascultat toate păţaniile de peste zi ale copiilor. De aceea, am făcut pe mortul în păpuşoi când a venit vorba de închisul luminii. Se pare, totuşi, că celor mici le-a plăcut teribil acest lucru, dar şi că eu am adormit rapid. Sunt singurele explicaţii pentru faptul că dimineaţa m-am trezit cu un plasture pe obraz şi cu inscripţia „bubă” trecută cu pixul lângă el, două clame cu reni în păr, rimel doar la ochiul stâng şi mâinile unse bine cu cremă parfumată de corp.
Voi cu ce vă lăudați?
