Cele mai neinspirate cadouri primite de la Moș

Peste colorat Totul despre mame

Cadouri neinspirate din copilăria mea

Am fost copil înainte și puțin după ’89. Nu că aș fi crescut atât de repede, dar, când zic “copil”, mă refer la acel copil care crede cu ardoare în existența lui Moș Crăciun. Auzeam pe la copiii din grupul meu cum că Moș Crăciun ar fi mama și tata, dar n-aveam cum să-i cred: ce legătură aveau ai mei cu Moșul? În plus, mie mi-era cam milă de el: auzisem de la fratele meu cum că ar fi atât de bătrân încât orice e posibil până la anul: “Ăla e bătrân, sigur moare până la anu’!”

Tocmai de aceea i-am iertat faptul că avea niște gusturi incredibil de proaste când venea vorba de cadouri, iar asta se întâmpla numai în cazul meu. Ceilalți copii primeau lucruri drăguțe, uneori chiar ce i-au scris în scrisoare. În felul ăsta mi-am dat seama că știe și că vede să citească – ajunsesem să fiu convinsă că nu citește scrisorile. În fine, mai era o variantă: scrisorile mele nu ajungeau și atunci îmi aducea ce-l tăia pe el capul, lucru care m-a făcut să trăiesc mult timp cu impresia că e senil. Iată ce cadouri îmi lăsa mie sub brad:

Un bibelou

Știți peștele acela de sticlă, alb-albastru, un simbol al feng shui-ului comunist? Ei bine, pe ăla! Pe ăla mi l-a adus mie Moș Crăciun! Și ce să credeți: m-am bucurat nespus. Păi cum să nu te bucuri când primești ceva de la Moș? Mama mi l-a luat imediat cu grijă și l-a așezat la loc de cinste pe televizor, pe mileul cel nou, unde se află și azi. Copiilor, a doua zi, le-am descris un pește magic care mă poate face invizibilă și cu care pot să călătoresc oriunde, numai în timpul nopții (nu le puteam spune că fac călătorii ziua pentru că mă vedeau prin curte).

Alt bibelou

După ce a văzut bătrânul că mi-a plăcut peștele, ce s-a gândit el? Anul ăsta o să-i aduc un porc. Și așa am primit și pușculița-porc. Îl știți? Porcușorul acela bucălat, cu floricele. A avut aceeași soartă ca și peștele, dar nu pe televizor și nu pe un mileu nou, dar tot expus a fost și este și azi. Problema mea a fost legată de copii. Dacă peștele, cu un an înainte, era magic și mă ajuta să fac diverse lucruri, pe porcul ăsta mi-era imposibil să-l investesc cu magie. Era, totuși, un porc. Oricât aș fi încercat eu să-i dau farmec, mentalul colectiv n-a gustat…

Izmene

După ce a epuizat obiectele feng shui aducătoare de prosperitate, succes, deci magice, Moș Crăciun m-a simțit că sunt cam nemulțumită, așa că a scos artileria grea. Mi-a adus izmene. Nu vă gândiți la ceva drăguț, ca pentru fetițe. Mi-a adus niște izmene băiețești, albastre, groase. Bune, nimic de zis, dar imaginați-vă cum le-am povestit eu copiilor ce mi-a adus Moș Crăciun. Dacă până atunci nu le puteam arăta cadourile pentru că erau prea magice ca să fie scoase din casă, la izmene ce magie să găsesc? Le-am upgradat eu, spunându-le că total rezistente la ger, ba chiar le-am spus că sunt impermeabile și au un sistem care le face să producă singure căldură.

Un calculator fără baterie

A fost anul în care s-a întrecut pe el. Mi-a adus un calculator de birou alb, drăguț, pe care scria ceva cu verde. Aveam să descopăr mai târziu, când m-au luat ei mei la ei la serviciu (erau asistenți de laborator), că există o gamă de produse cu scrisul acela verde. În fine, eu aveam calculatorul. Nici n-am știut ce e când l-am găsit sub brad. Noroc că fratele meu era mai priceput și a sărit imediat în ajutor. Când să-mi explice cum funcționează, și-a dat seama că nu merge și s-a dus repede la tata: “S-a terminat bateria la ăsta și nici nu l-am folosit mult!”
Aveam să aflu peste ani că, de fapt, calculatorul fusese adus de tata de la serviciu pentru el. Oricum, degeaba l-a avut că n-a făcut nimic cu el. Eu, în schimb, am devenit, alături de calculator, vedeta școlii.

A fost o ușurare când am aflat că părinții sunt Moș Crăciun și am încetat să mai primesc te miri ce cadouri. Ai mei au continuat să lase ceva noaptea, dar se rezumau la dulciuri.

 

Acum e rândul vostru: Moșul era mai inspirat la voi?

 

Foto: chialda-nicolae.webs.com

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație