Crăciunul meu perfect

craciunul-totul-despre-mame

Anul acesta vreau Crăciunul perfect!

Crăciunul meu perfect ar trebui să fie ca în filmele acelea siropoase pe care le vedem în fiecare an la televizor înainte de marea sărbătoare, cu toată familia adunată laolaltă, cu cățel, purcel, bunici, unchi, nepoți, când toată lumea râde și este relaxată. Se ascultă colinde, se bea ciocolată caldă, se mănâncă turtă dulce cu scorțișoară și, deși sunt o grămadă de copii în casă, gălăgia lor este perfectă și mai mult, deși sunt mici și par nesupravegheați, nu dărâmă nimic, nu cad pe scări, nu se întâmplă nici o tragedie. Trebuie să fie minunat așa!

De câte ori văd câte un film din acesta, mă apucă sensibilitatea, mai că-mi scapă și câteva lacrimi, mă bucur în sinea mea că am doi copii mici, minunați și năzdrăvani, că am o familie mare și mă gândesc că și la noi ar putea fi la fel dacă aș fi mai relaxată. De vreo trei ani tot visez și încerc să am și eu Crăciunul acela perfect și nu știu unde greșesc, că până acum nu mi-a ieșit deloc.

Spiritul Crăciunului nu mă cuprinde niciodată când trebuie

Vă mai povesteam altă dată că eu și soțul meu suntem singurii responsabili de copiii noștri, fără nici cel mai mic ajutor din partea nimănui. Am văzut în filme că mai sunt și alții ca noi, ceea ce înseamnă că dacă ei se descurcă, putem și noi. De Crăciun, de obicei ne vizitează bunicii și alte rude care sosesc din orașe mai îndepărtate ale țării și de fiecare dată trag speranța că în seara de Ajun vom avea și noi veselia aceea în casă pe care o văd la televizor.

Trec peste faptul că noi nu avem un șemineu, nu avem atâtea podoabe americane și nici o curte mare în fața casei pe care să o împodobim frumos și care să ne bage în atmosfera de Crăciun și mă mulțumesc cu micuțul meu apartament unde, până ajungi să intri în casă, te îmbogățești de toate aromele ce se strecoară din casele vecinilor, de la sarmale, caltaboș, cozonaci și până la mirosuri de carne afumată și untură prăjită. Nici colinde nu prea putem să ascultăm, căci din micuțele apartamente ale vecinilor, când e zi de sărbătoare, se aud tare ca pentru surzi niște cântece cu influențe orientale de nu te mai înțelegi om cu persoană.

De la vis la realitate

Cu toate astea, ştiu că important e să fim noi împreună, mulțumiți și fericiți și să ne bucurăm de spiritul Crăciunului care ne cuprinde. Dar cum ne cuprinde? În fiecare an m-am apucat din timp de căutat cadouri și de planificat masa de sărbătoare, însă, de fiecare dată din cauza faptului că am mult prea multe de făcut de una singură, am ajuns până în seara de ajun împăturind la sarmale și făcând curățenie în casă. Iar când în sfârșit m-am așezat și eu puțin în pat să-mi trag sufletul, au ajuns neamurile venite din țară. Buun!

Acum să te ții! Copiii încep să alerge ca zăbăucii, bunicii râd zgomotos și fericiți și își laudă nepoții care au crescut așa de mult și frumos în ultimele luni, friptura se arde în cuptor și pe jos zăresc un miliard de firmituri care au apărut din senin în ultimele 10 minute.

Încerc să-mi păstrez calmul și să particip activ, cu zâmbetul pe buze la următorul moment, cel în care se desfac cadourile. Este momentul în care cei mici parcă au scăpat de la un sanatoriu sau au băut 2 cutii de energizante fiecare și nu mă mai pot înțelege cu ei, nici la masă nu vor să stea, își ling degetele de ciocolata primită în dar de la bunici și se șterg la gură cu husa de la canapea sau fața de masă. Dar cine le-a dat ciocolată înainte de masă? Bunica zâmbește complice afirmând că i-a fost milă de rugămințile lor. Dar de ce ciocolată? Pentru că sunt copii și copiilor le place cel mai mult ciocolata.

Relaxarea este cheia!

De obicei, soțul meu pare că nu vede aceste lucruri și dacă îi atrag atenția îmi spune că sunt eu prea stresată și că ar trebui să mă mai relaxez. De fiecare dată, după astfel de situații strâng din dinți și îi mulțumesc cerului că suntem singuri și fără ajutor din partea nimănui și deși ne este greu măcar putem controla noi dacă și câtă ciocolată mănâncă copiii.

Iar ca să fie peisajul complet și perfect, de 3 ani încoace, pe data de 25 decembrie dimineața am ajuns cu unul dintre copii la camera de gardă pe motiv de febră foarte mare, laringită, amigdalită sau enterocolită. Și asta a fost doar începutul, pentru că de fiecare dată bolile s-au agravat și până nu s-a terminat vacanța nu s-au însănătoșit.

Și, de fiecare dată, de unde așteptam emoționată Crăciunul și rudele care aveau să vină cu trenul ca să petrecem sărbătorile împreună, am ajuns ca la numai câteva ore de la sosirea lor să-mi doresc cu cea mai mare ardoare să plece mai repede.

Crăciunul acesta chiar va fi perfect

Evident că și anul acesta urmăm tradiția Crăciunurilor trecute și vom petrece împreună cu bunicii. Evident că nu am luat cadourile pentru toată lumea și că am realizat acum că mai sunt doar câteva zile iar eu nu am avut timp să cumpăr brad, să fac curățenie și nu știu când voi pregăti atâtea mâncăruri. Evident că treburile mă vor birui și voi cădea lată de oboseală în seara de Ajun și nu voi mai apuca să mă relaxez și să mă bucur de această sărbătoare pe care o aștept un an întreg. Dar acest Crăciun, deși cred că va semăna cu celelalte, va fi perfect, va fi așa cum am văzut eu în filme, pentru că voi primi cel mai frumos dar de la Moșul: copiii meu vor fi sănătoși. Am o presimțire, bazată oarecum pe starea lor actuală, că de această dată nu se vor îmbolnăvi și de aceea cred că vom avea niște sărbători fericite împreună.

Cum arată Crăciunul vostru perfect?

Citeşte şi:
Crăciun bun, bunicel, de la bunică
Cum fentezi depresia, tristeţea şi melancolia de sărbători?
Basm de iarnă în Bucovina

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()