Povestea alegerii numelor celor doi copii ai mei este una dragă sufletului meu şi mă agăţ de ea ori de câte ori simt că merg pe nisipuri mişcătoare în balerinii mei de mama. Sunt două nume pe care nu eu le-am ales, ci sunt foarte convinsă că au fost hotărâte de Altcineva doar aşa, cât să mă ajute pe mine să merg mai departe în zilele grele.
“Tu te vei chema Petru”
Ca orice femeie însărcinată, când am aflat sexul viitorului copil, am început să mă gândesc la numele pe care îl va purta. Mărturisesc însă că nu i-am acordat o importanţă foarte mare, nu căutam prin cărţi, nu frunzăream internetul, nu consultam liste de nume celebre. Pentru că ştiam încă de când eram în liceu că dacă voi avea băiat îl voi boteza Timotei. Şi soţului meu îi plăcea, aşa încât nu discutam foarte mult pe acest subiect. Eram liniştiţi. Şi aşa am şi rămas până în ultimul trimestru de sarcină, când brusc în sufletul meu a încolţit un gând: Timotei nu este un nume potrivit pentru băieţelul nostru; parcă “nu i se potriveşte”.
Şi, cum personajul meu biblic cel mai drag este apostolul Petru – entuziast, numai suflet cum s-ar zice, se aprinde la fel de iute precum se şi stinge, încăpăţânat, mândru, dar în acelaşi timp serios şi pe care te poţi baza şi, mai presus de toate, greu de modelat – Petru este numele pentru care am abandonat varianta Timotei. Pur şi simplu am ştiut că acesta este numele cel mai potrivit pentru el. Şi nu ne-am înşelat!
În urmă cu nouă ani, Petru nu era un nume atât de des auzit în parc ca astăzi. După ce am anunţat familiei extinse alegerea făcută pentru cel ce avea să le ducă numele mai departe, inevitabil am fost nevoiţi să răspundem următoarei întrebări: şi, alt nume nu îi mai puneţi? Pentru că, români fiind, a trebuit să ne confruntăm cu tradiţia numelui împrumutat de la naş sau, cea mai nefericită varianta propusă, să îi punem copilului nostru numele socrului, de curând decedat! Am ţinut piept cu stoicism tuturor acestor sfaturi prietenoase venite din partea rudelor, care până la urmă au acceptat că băiatul va avea măcar nume de sfânt.
Astfel, în prezent suntem mândrii posesori a unei bucăţi marmură, de diamant sau mai ştiu eu cărui tip de piatră dură, dar foarte preţioasă, pentru că Petru (Petros în greacă înseamnă stâncă) ne dovedeşte în fiecare zi că numele ce îl poartă este cel mai potrivit nume pe care şi-l putea alege.
“Din punct de vedere morfologic, totul este în regulă”
Poate că pentru multe dintre mămici această frază nu reprezintă nimic neobişnuit. Sau poate că aţi avut şansa de a nu o auzi vreodată. Pentru mine însă reprezintă cele mai frumoase vorbe pe care cineva mi le-a adresat vreodată! Sunt cuvintele care mi-au confirmat că, deşi pornisem de la un diagnostic dărâmător, în cele din urmă, cel puţin din punct de vedere morfologic, fetiţa noastră era bine!
Fata noastră, acum în vârstă de patru ani, se numeşte Olga. Născută cu multiple malformaţii, în timp aproape toate s-au rezolvat de la sine, într-un mod care îi uimeşte chiar şi pe medicii care mi-au urmărit sarcina. Dar cum să te mai miri, când însăşi semnificaţia numelui Olga este, la bază, “întreg, sănătos”! Plecat apoi pe filieră scandinava – de la Helga – spre lumea slavă, a devenit aici Olga, căpătând şi o semnificaţie adiacenta: binecuvântată.
Ca şi în cazul lui Petru, cred că fetiţa noastră şi-a ales singură numele încă de pe vremea în care era acolo unde stau toţi bebeluşii înainte de a coborî în pântecele mamei lor. Pentru că nu a fost un nume aflat în capul listei noastre de nume de botez. Şi pentru că nu am avut habar de semnificaţia sa până exact cu o zi înainte de a naşte. Iar când am aflat, cu totul întâmplător, m-am simţit un pic mai liniştită şi mi-a fost o idee mai puţin teamă de tot ceea ce va urma.
Ştiu că suntem o ţară cu tradiţii puternice în alegerea numelui pe care îl va purta copilul. Păstrăm încă multe dintre obiceiurile pe care le aveau şi bunicii sau străbunicii noştrii: preluarea numelui naşului său al tatălui, alegerea unui nume de sfânt, pentru a-i asigura nou-născutului protecţia divină. Pentru că ne dorim pentru copiii noştrii numai lucruri bune, pentru că sperăm să le putem influenţa viaţa, atunci când vor fi departe de “cuib” şi doar dragostea noastră îi va mai putea ocroti. Aşa încât mă gândesc din nou la copiii mei şi la numele pe care le poartă şi nu vă pot spune decât atât: ascultă-ţi instinctul şi sufletul şi vei găsi găsi cel mai potrivit nume pentru copilul tău!
Vouă ce nume de copii vă plac? Ce semnificaţie au ele?
