Scrisoarea sinceră a unei mame: ”Vă voi spune adevărul despre cum este să crești doi copii sub doi ani”

cum este să crești doi copii sub doi ani

Primul copil îți schimbă ritmul, stilul de viață și prioritățile, fără doar și poate! Dar ce se întâmplă atunci când și al doilea apare la scurt timp? Cum este să crești doi copii sub doi ani? Iată scrisoare unei mame de origine americană, blogger pe www.mother.ly, către toate mamele care au copii cu vârste foarte apropiate!

”Dragi mame, a doua mea sarcină nu a fost una planificată, dar nici nu ne-a surprins foarte tare. Nu ne doream neapărat în momentul respectiv încă un copil, însă nu am fost nici precauți în cel mai serios mod. Cea mai mare surpriză a fost, însă, când am realizat că fiul meu cel mare va avea doar 20 de luni când se va naște fratele lui. Cu alte cuvinte, voi avea doi copii mici, ambii foarte dependenți de mine. Nu vreți să știți ce gânduri mi-au trecut prin minte! Bucuria e mare, teroarea e și mai și!

Au trecut câțiva ani de atunci! Și am supraviețuit. Nu ar fi corect să vă spun că totul e o bucurie la pătrat, așa că vă povestesc, pe scurt, cum este să crești doi copii sub doi ani.

Oamenii sunt foarte răi, uneori

De aceea, nu trebuie luați în seamă! La primul copil, toată lumea e încântată. Toți vor să vadă copilul! Prietenii vă sună, străinii vă zâmbesc. Toată lumea vă spune că maternitatea este minunată, că bebelușii sunt adorabili! Apoi apare a doua sarcină! Și parcă nimic nu mai e la fel.

Sfatul psihologului. Cum să creștem frații pentru a-i ajuta să se sprijine și să se iubească

Așteptam într-o zi la o coadă de 4-5 persoane o cafea aromată. Vizibil însărcinată și cu un bebeluș supărat în cărucior. Printre șșș-it-uri și cântecele, ridic privirea și mă lovesc de câțiva ochi ațintiți, când spre copilul supărat, când spre burta mea. Privirea lor se rotea simetric de la copil la burtă și, jur, sprâncenele se încordau și parcă șopteau întrebătoare:”la ce te gândeai când…?”

Și da, oh da, uneori ei chiar își exprimă gândurile! Jur, prieteni și străini m-au privit în ochi și m-au întrebat: “a fost planificat?”

Alteori, eu eram cel mai mare dușman al meu

Mi-am petrecut sarcina într-o stare de panică aproape constantă. Era imposibil să accept că viața mea – cea în care tocmai mă obișnuisem să am un copil care mă însoțește peste tot – avea să includă în curând doi copii în scutece.

Aș vrea să vă spun că în clipa în care s-a născut al doilea copil a fost ca și cum norii s-au împrăștiat, iar îngerii au cântat. Dar v-aș minți. Sunt câteva luni foarte neclare în mintea mea și nu vă pot spune decât că o mare parte din neliniștile mele mi le-am indus. Am oscilat între sentimentul de vinovăție că primul meu copil este neglijat doar ca cel de-al doilea să primească la fel de multă atenție ca și fratele său mai mare la aceeași vârstă.

Cum este să crești doi copii sub doi ani? Epuizant

Au fost zile când nu mă puteam târî dintr-o cameră într-alta. Cel mic nu dormea, cel puțin mai mare nu mânca. Cel mic voia doar în brațe, celălalt tot acolo. De mai multe ori am încercat să pun scutecele primului copil pe nou-născut sau invers.

Activități pe care frații mai mari le pot face cu bebelușii

Epuizarea mea era la nivel maxim. Am citit toate articolele despre depresie și epuizare pe care le-am găsit. Adevărul? Nu există nici soluție reală .

De îndată ce devine puțin mai ușor, lucrurile se schimbă

Articolele de părinți spun întotdeauna că “îți vei găsi ritmul”, dar ceea ce nu îți spun este că ritmul vieții cu doi sub doi este o piesă de jazz avangardistă cântată de maimuțe. Când unul doarme, altul plânge, când unul se joacă, altul mănâncă. Și tot așa. Balanță nu există atunci când aveți doi mici, indiferent cât de mult vă doriți asta. Simțeam că am eșuat de mai multe ori decât am reușit. Trebuia să cred că într-o zi, în curând, va fi mai bine.

Și va fi mai bine, cu timpul!

Nu v-am mințit până acum, așa că aveți încredere în mine. Va fi mult mai bine! Doi copii apropiați de vârstă s-a dovedit a fi cel mai bun lucru din lume. A fost greu în primele luni. Am fost prea obosită să-mi dau seama de cele mai multe ori de cât de bine e așa. Nu ai timp să te bucuri cu adevărat și să îți îmbrățișezi momentul, dar, fără îndoială, este nebunie pură, dar este cea mai frumoasă nebunie pe care o cunosc.

Văzându-i pe cei doi cum ”călătoresc” împreună, nu pot decât să vă pun că e minunat! Fiecare noapte fără somn, fiecare eșec, toate dispar când îi văd că sunt cei mai buni prieteni!”

Fie că ai unul, fie că ai doi, citește ”Cartea Bebelușului”, cel mai complet ghid al primilor ani. Detalii AICI.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație