Ești acasă cu bebelușul tău? În acele prime luni de viață împreună când toate sunt la superlativ? De la fericire la extenuare, de la siguranță de sine la îndoieli care nu te lasă să dormi?
E o perioadă privilegiată, să știi
Îmi place tare mult cum miros casele cu bebeluși în ele. Îmi amintesc și acum aroma de curat, de lapte, de creme de bebeluș care plutea în casa noastră când aveam un bebeluș în ea.
Am vizitat azi o prietenă bună, care a născut de curând. Am fost să aleg pentru ea și fetița ei un dar și m-au năpădit amintirile încă din magazin, la raionul de bebe. Toate hăinuțele minuscule, jucăriile și accesoriile de acolo mi-au amintit de perioada când stăteam acasă cu bebelușul meu.
A fost una dintre cele mai frumoase pe care le-am trăit. Iar dacă tu ești acum acasă cu copilul tău, bucură-te de fiecare secundă! Tot ce faci contează, tot ce dăruiești are sens, tot ce trăiești este important.
Citește și: O mamă se naște odată cu copilul ei
Am simțit câteodată că mă strângeau pereții casei și că îmi era dor de viața de oameni mari, cea de la birou, cu întâlniri, cafele și discuții. Partea bună este că, mai devreme sau mai târziu, vor reveni în viața ta. Partea și mai bună este să savurezi prezentul, rutina dulce și chiar clipele când crezi că nu vei reuși niciodată să ajungi la o rutină de care ai atâta nevoie.
Acum protejezi și ești protejată
Maternitatea a venit cu o forță de care nu mai fusesem niciodată nevoită să dau dovadă. Niciodată nu a depins cineva de mine atât de absolut, în afară de mine însămi. A fost copleșitor de… frumos să realizez, treptat, că pot face tot ce am de făcut pentru copilul meu. Mi-am dat seama cât sunt de puternică și, în ciuda angoaselor (mi se întâmpla să mă trezesc în toiul nopții, după două ore dormite, cu sentimentul că am uitat ceva, oare ce?) am învățat să am încredere în instinctele mele. Mi-am transformat casa în cuib. A devenit mai caldă, mai aglomerată, mai dezordonată și mai veselă. Abia după nașterea copilului au avut sens toate locșoarele și cotloanele din casă. Conta mai puțin să arate frumos, cât să devină practic. Și chiar dacă am renunțat la unele lucruri care îmi plăceau, designul casei a devenit, de la sine, mai plăcut. Frumos în stil de casă cu copii.
Oricât de bine ar arăta un perete alb, impecabil, nu poate întrece un perete mâzgălit cu creioane colorate. Oricât de ciudat ar suna, petele de suc de morcov aduc canapelei un design pe care nu-l poți cumpăra din magazin. Și toate aceste schimbări mi-au dat un sentiment de siguranță dulce, cuminte, profundă. Mi-am crescut copilul după cum mi-a dictat inima, iar inima mi-a dictat să-l țin în brațe cât a vrut el. Așa că ajunsesem la performanța de a putea face cam orice cu o singură mână, cealaltă fiind ocupată cu copilul. Habar nu aveam cât de puternică sunt sau pot deveni, la nevoie.
Mai sunt femeie?! Sau bebelușul a gonit-o?
Recunosc că, îmbrăcată în treningul soțului meu, ciufulită și încercănată, am avut momente când m-am întrebat dacă voi mai fi vreodată femeie. Dar proprietarul de drept al respectivului trening a avut inspirația să îmi spună în fiecare zi că sunt mai femeie decât am fost vreodată. Și dacă omul de lângă mine mi-a spus asta ținându-mă în brațe, în timp ce priveam minunea pe care am făcut-o împreună, cum aș putea uita cum am dansat împreună primul dans după ce am născut? Lângă pătuțul în care adormise copilul, pe muzica jucăriei cu rățuște care se învârteau deasupra lui și desenau pe pereți stele de lumină. A fost cel mai romantic dans din viața mea, așa cum eram amândoi, în pijamale și șosete. Eram bărbat și femeie, dar eram, mai ales, părinți. În momentele acelea, chiar nu depindeam de nimeni și de nimic din afara noastră ca să fim complet fericiți și împreună. Tot ce conta era acolo, în casa noastră aglomerată și mirosind a copil mic.
De aceea îți spun… Dacă ești acum acasă, cu bebelușul tău, nu lăsa niciun gând să te rupă din colțul tău de rai pe pământ! Perioada asta nu durează o veșnicie, chiar dacă poate ți se pare câteodată așa.
Dacă ți-a plăcut articolul pe care tocmai l-ai citit, îți va plăcea să citești și Despre cum am trăit lăuzia. În schimb, dacă toate aceste lucruri îți sunt străină și ești copleșită de tristețe, citește Baby blues sau depresie postpartum?
Nu uita cel mai important ghid al primilor ani este ”Cartea Bebelușului”! Detalii AICI.
Și, dacă nu ai făcut deja acest lucru, dă-ne și un like pe Facebook! Mulțumim!
