Fericirea e o chestie sofisticată

fericirea totul despre mame

Nu există reţetă simplă pentru a găsi fericirea

Celebritate + bogăţie + apreciere nu e o garanţie pentru fericire. O confirmă suicidul, tristețea și disperarea multor actori sau cântăreţi aflaţi pe val, cărora nu le lipsea nimic din bunătăţile lumii.

Frumuseţe + carieră + succes nu e o rețetă care merge de fiecare dată. O infirmă 98% dintre persoanele cu sindrom Down, ce se declară foarte fericite.

Deşi o regăseşti în lucrurile simple, fericirea nu e simplă

Nu e neapărat fericire să leneveşti pe o plajă azurie, toropit de soare, cu o băutură răcoritoare alături. Putem fi la fel de critici şi de nemulţumiţi în orice scenariu. Mai degrabă, fericire e când vacanţa vine după o lupta crâncenă cu oboseala, dacă tocmai ai terminat o sesiune de chimioterapie, dacă pentru prima oară copilul tău autist acceptă să se joace în nisip.

Pentru unii, pălăvrăgeala non stop a copiilor poate fi o sursă de iritare. Pentru alţii, un singur cuvânt rostit după ani lungi de aşteptare, se traduce în fericire.

Unii o fugăresc pe verticală, crezând că o vor află la capătul de sus al scării corporatiste, alţii se autodistrug gratificându-se cu o libertate totală, ce nu le refuză nici o experienţă, indiferent de consecinţe, fie că e vorba de droguri sau de egoism în relaţii.

Mai toţi credem că fericirea înseamnă absenţa suferinţei şi încercăm să evităm durerea cât ne stă în putinţă.

Totuşi, în absenţa contrastului, nu vom şti să apreciem binele. Fericirea şi suferinţa nu sunt două drumuri separate, iar cheia stă în modul în care reuşim să le împletim.

Uneori, ceea ce ne mână pe drumul succesului e tocmai o voce mică care ne şopteşte mereu “nu eşti suficient de bun”. S-ar putea totuşi ca această voce micuţă să nu tacă niciodată, iar noi să nu ne simțim niciodată acceptaţi pe deplin.

Oamenii se simt mai degrabă fericiţi când se uită pe sine, când luptă împreună pentru un scop bun, când îşi dezvăluie vulnerabilitatea fără a fi răniţi, când dedicarea lor e răsplătită cu apreciere, când se simt valoroşi şi necesari.

Ingredientul principal în reţeta fericirii e dragostea

Lucrul acesta a fost confirmat şi de concluziile celui mai lung studiu făcut pe un grup de bărbaţi, care a durat 75 de ani. Happiness is love. Full stop, a declarat Vaillant, ultimul coordonator al studiului, la sfârşitul acestuia.

Din cauza dragostei, nimerim într-un set de circumstanţe pe care altă dată le-am fi evitat din răsputeri. Dragostea ne îndepărtează de alegerile iniţiale şi ne face capabili să îmbrăţişăm o lume pe care alţii o resping.

Viv Thomas, în cartea sa Second Choice: Embracing Life As It Is, aşterne o definiţie a iubirii nespus de dragă mie, pe care o înţeleg în fiecare zi mai bine.

Dragostea este răbdătoare, este bună. Dragostea acordă oamenilor timp şi tandreţe. Dragostea stă şi aşteaptă că oamenii să-şi revină dintr-o boală, aşteaptă ca un copil să înveţe să citească, ca un om bătrân să spună ce are de spus. Dragostea merge din anotimp în anotimp, aşteptând dacă e nevoie. Dar fiindcă dragostea nu e atât de „eficientă” sau rapidă, ea pune la încercare valorile lumii contemporane. (…)
Oamenii care iubesc şi se avântă în situaţii second-choice au ceva autentic şi clar în ei. Când dragostea ne conduce într-o alegere pe care la început am fi refuzat-o, va trebui să lăsăm la o parte imaginile şi percepţiile noastre despre noi înşine, dar în acest timp se va ridica o imagine nouă şi reală. Ştiu oameni care trăiesc aşa şi care posedă ceva remarcabil: un fel de frumuseţe amestecată cu putere, care e aşa de atrăgătoare, încât ceilalţi vor să petreacă timp cu ei şi să-i aibă că prieteni. Figurile starurilor de cinema sunt doar umbre palide în comparaţie cu aceşti oameni.

Pentru viitorul copiilor mei, vreau o astfel de fericire redefinită. Doresc pentru ei capacitatea de a-şi dezlega fericirea de circumstanţe.

Fiii mei sunt fraţii unei fetiţe cu nevoi speciale. Din punct de vedere social, cel puţin în România, asta ar putea fi socotit un handicap şi pentru ei. Eu o socotesc totuşi ocazia ca ei să înveţe ce e acceptarea, răbdarea, compasiunea. Fetiţa noastră ne este cel mai bun dascăl în iubire necondiţionată, ea ne dă tuturor un sens mai profund.

Privită prin prisma aceasta, dizabilitatea fetiţei noastre nu este nicidecum o sursă de nefericire, nici pentru ea, nici pentru cei din jurul ei.

Renunţând la a mai fi compresorul care le netezeşte calea, sau tava pe care să le servesc totul de-a gata, mă voi concentra mai mult să le arăt ce înseamnă iubire autentică. Dacă reuşesc, i-am echipat, poate, pentru fericire.

Pentru că fericirea începe adeseori cu recunoștința, vă recomandăm acest text: Motive să fim recunoscători pe care le subapreciem

Nu uita să ne dai un like pe Facebook, dacă nu ne-ai dat deja, pentru a fi la curent cu tot ce publicăm.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()