Mai crezi în Moş Crăciun?

mai-crezi-in-mos-craciun-totul-despre-mame

Dragă Moș Crăciun,

să zicem că încă mai cred că exiști. Am o dovadă destul de importantă…

Când eram copil, am încercat din rărunchi să te prind pe picior greșit, am stat cu ochii pe brad ca pe bombă. Mi-ai scăpat de fiecare dată, dar mă lua mama la geam și-mi arăta cerul, apoi spunea să mă uit cu atenție, că încă se vede sania undeva prin nori și prin fulgi (da, pe vremea aia încă ningea de Crăciun). Pe cuvânt de onoare că vedeam sania. Mi se făcea pielea de găină și rămâneam cu ochii ațintiți pe geam minute în șir. Era frumos, Moș Crăciun. Anul ăsta, am zis să-ți scriu o scrisoare, chiar dacă n-am mai văzut sania aia de ceva ani. Mă gândesc că poate e doar vina mea. Tu exiști și n-ai mai apărut pentru că nu ți-am scris. De unde să știi ce vreau dacă nu spun?! Iată lista și sper că ai și tu adresă de mail sau cont de FB.

Timp

Vreau niște timp în plus. Roagă-i pe spiridușii tăi să facă ceva în privința asta. Să nu mă mai lase să aștept, ca proasta, să treacă zilele ca să vină week-end-ul. Să treacă luna ca să vină salariul, să treacă o zi grea ca să vină seara. Timpul ăsta al meu e limitat și uneori uit pur și simplu că ar trebui să mă bucur de fiecare clipă, de parcă aș fi nemuritoare. Am așteptat să crească Tudor, pe etape. Să scape de colici, de erupții dentare, de frica de grădiniță, apoi de tantrumuri, de clasa 0, de nu știu ce evaluări școlare. Moș Crăciun, crește de n-apuc să țin pasul cu el și mă uit, acum, la primii lui pantofiori, cât palma mea (fără degete!) și azi pot purta papucii lui de casă când nu-i găsesc pe ai mei. Dacă exiști, pune în sacul tău niște extra timp pentru mine. Am mare nevoie de el.

Relaxare

Mă stresez din orice în ultima vreme. Mă simt agitată, pe fugă, nu știu exact ce urmează și zău că m-am săturat de suspans. Ba visez să locuiesc undeva, la țară, departe de oraș, în aer curat, cu un cocoș pe post de alarmă, ba visez să fac câte-n lună și-n stele aici, în oraș, în buricul târgului. Mă tot întreb dacă și când voi fi un adult care știe exact ce vrea de la viață, pentru că de-acum am cam crescut și nu mă mai întreabă nimeni ce vreau să mă fac când o să fiu mare. În principiu, aveam opinii mai clare la șase ani decât acum. Moș Crăciun, e normal? Mai sunt și alți copii de vârsta mea care habar n-au cum să fie oameni mari? Te rog frumos, dă-mi o poțiune magică pentru relaxare și știut ce am de făcut. Sau dă-mi, măcar, numerele norocoase de la Loto. Însă dă-mi-le, te rog, din timp, ca să apuc să iau bilet și să nu existe pe urmă discuții că prea aștept totul pe tavă.

Sănătate

Moș Crăciun, știu că am râs impertinent de multe ori când eram mică și îi auzeam pe cei mari spunând că vor sănătate. Mi se părea că irosesc degeaba o dorință, că sănătatea e de la sine înțeleasă. Acum m-am răzgândit și aș vrea, te rog, să ne dai sănătate. Să ne faci puternici și rezistenți, să ne ferești de boli. Să umbli pe la sistemele noastre imunitare, să scoți E-urile din ce mâncăm, să cureți aerul de noxe și să nu mai simt că mă sufoc dacă deschid geamul mașinii în pasajul Unirii. Moș Crăciun, e important, zău, și-mi cer iertare că am luat de bune prea multe lucruri când încă nu știam cum stă treaba. OK?

Bunăvoință

Dragă Moș Crăciun, aici am iar o dorință mare. Aș vrea să-mi dai cadou vecini blânzi, cu care poți schimba două vorbe și cu care nu te cerți pe locuri de parcare. Aș mai vrea să primesc în dar posibilitatea de a lăsa bicicleta pe palier, lângă ușă, fără magia de a o vedea dispărută a doua zi. Nu e deloc funny, mai ales când nu apare la loc nici după un an. În schimb, nu m-ar deranja să existe magia asta când vorbim despre rahații de câine din spatele blocului – dacă n-ai leac pentru ei, am eu! O punguță de plastic și un coș de gunoi. Și aș mai vrea un pic de bunăvoință manifestată în trafic, de exemplu și în hipermarketuri, unde casa aia de urgență nu e pentru oricine se grăbește, că toți ne grăbim, ci e pentru gravide sau persoane cu probleme sau pentru mama cu un copil mic căruia îi pică ochii de somn și plânge. În loc să i se sară în cap că ar trebui să stea acasă, ce-ar fi, Moș Crăciun, să le explici bizonilor care fac scandal că erau înaintea ei, la casa prioritară, că și mamele cu copii mici și plângăcioși au nevoie să facă aprovizionarea?

Bagheta de menaj

Dragă Moș Crăciun, poate exagerez cu lista. Însă, având în vedere că de ani de zile îmi cumpăr cadourile singură, cred că am dreptul să mă întind după așa o ditamai pauza! Așa de tare m-am săturat să îmi petrec timpul liber aspirând, ștergând praful, călcând și gătind, încât aș vrea o baghetă magică pentru ca toate astea să se întâmple de la sine. Sau să inventezi o mașină de spălat case. Da, nu-ți da ochii peste cap! Să poți băga casa la spălat, cu detergent și balsam și să iasă la lumină singură, proaspătă, curată, mirosind a portocale și scorțișoară, de sezon. Să arate ca-n reclame. Ce zici? Dacă patentezi ideea, cred că ai putea să-mi faci mie cadou o mașină din asta- a fost, totuși, născocirea mea!- și apoi s-o scoți la vânzare în lume. Ai face averi, Moș Crăciun, și foarte multe familii fericite. Aș face referire și la gătit, care ia muuuult timp, însă dacă te ocupi de mașina de spălat case, promit că nu mai comentez nimic cu privire la gătit.

Răbdare

Moș Crăciun, aș vrea și un kilogram, două de răbdare. Să nu mă mai enervez când nu se trezește copilul, dimineața. Să am răbdare să ascult tot ce are el de povestit, indiferent cât e ceasul (de obicei, are chef de vorbit dimineața, când e nebunie în casă sau seara târziu, când abia aștept să adoarmă ca să prind și eu o jumătate de oră de liniște). Știu că va veni o vreme când n-o să-mi mai povestească, cu lux de amănunte, toate discuțiile cu prietenii lui. Și că atunci o să mă dau peste cap să aflu. Dar acum, de multe ori, simt că mi-ar fi de mare folos o doză mai mare de răbdare și de recunoștință. Se găsește așa ceva pe la Polul Nord?

Și, în final…

În final, căci știu că am cam întrecut măsura, te-aș mai ruga să ai în vedere câteva detalii. Poate îți vor părea frivole, însă sunt femeie și mă bucur și de ceea ce tu ai putea cataloga drept “nimicuri”. Știi parfumul ăla cu miros fenomenal pe care-l tot adulmec eu prin mall? Da, ăla, la 100 de ml – e mai rentabil, crede-mă! Și dacă tot ești acolo, mai vreau o bluză galben-canar, oversised, please. Nu m-ar deranja nici ceva creme noi sau un pandantiv în formă de cerc gol, și n-aș strâmba din nas nici la o pereche de cizme negre, lungi. Dacă nu te descurci în zona asta, pot să îți dau detalii suplimentare sau chiar să le iau eu ca să nu existe confuzii și discuții.

Mulțumesc frumos, Ruxandra

PS.

Dacă după această scrisoare nu vei binevoi să îți faci apariția de Crăciun, voi fi nevoită să pun sub un mare semn de întrebare existența ta reală și să nu îmi mai dau silința să fiu cuminte un an de zile, în ideea că mă vezi și mă scoți de pe lista cu oameni buni. Și am să-mi pun serioase întrebări și în privința săniuței tale pe care o vedeam destul de limpede pe cer, în copilărie. N-o lua ca pe o amenințare, e doar un avertisment!

Citește și:
Calendarul de Advent
Ce s-a întâmplat cu Moş Crăciun?
Ce nu ne place (deloc) de Crăciun
Jos cu regulile de sărbători!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()