Mi-e dor de Moş Crăciun…

Vivi Gherghe
mi-e-dor-de-mos-craciun-totul-despre-mame

Îmi lipsește Moș Crăciun și magia lui

E ziua în care copilul meu are serbare la grădiniță și eu trebuie să alerg să cumpăr un cadou cu dimensiuni clare. Pentru a nu exista discuții, la grădinița copilului meu, de câțiva ani încoace, acesta este procedeul: nu mai punem bani pentru cadouri, fiecare părinte cumpără ce vrea pentru copilul lui, dar cu o condiție: să se încadreze în niște dimensiuni – să nu fie prea mari cadourile, dar nici prea mici și, dacă se poate, să fie chiar la fel.

Ideea este că, în haosul de după serbare, copiii nu se mai uită la capra vecinului – fiecare e fericit cu capra lui.

”Nu vrei să fii Moș Crăciun?”

După ce voi cumpăra acest cadou, voi avea de făcut alt maraton pentru cadourile de Crăciun. Copilul numără zilele și eu nu știu cum să fac și să le rezolv pe toate. Partea bună e că în acest an nu mai vrea să se întâlnească cu Moșul, ci preferă magia: „Să mi le lase sub brad prin magie!” Ceea ce pentru mine e absolut minunat, pentru că mă teroriza gândul la telefoanele pe care ar fi trebui să le dau și să-mi îngrozesc prietenii: ”Bună, ce faci pe 24 seara? Nu vrei să fii Moș Crăciun?”  Și la toate astea s-ar mai adăuga și recondiționarea unui costum destul de vechi, plus toată organizarea.

Mi-e greu să fiu magică

Da, fericirea de Crăciun chiar vine din bucuria și țopăiala copiilor în jurul cadourilor, dar ce ne facem cu eforturile din spatele acestor cadouri?

Astăzi, după ce copilul mi-a zis că și-ar dori să-i lase Moșul cadourile sub brad, m-am dus să ascund la locul lui costumul roșu, cam paradit, cu manșete albe. L-am scos din ascunzătoare ca să văd în ce stare e, poate să-l și spăl, să-l usuc la vecini și să fie în stare bună pentru nefericitul care ar fi acceptat să facă o bucurie unui copil, dar și unei mame. În timp ce-l împachetam la loc, mai că mi-au dat lacrimile… Mi-e dor de Moș Crăciun!

Mi-e greu fără el!

Mi-e dor de anii în care număram zilele până avea să vină. Mi-e dor de cadouri împachetate în care nu știam ce se ascunde. Mi-e dor de suspansul nopții de Ajun în care făceam eforturi să nu adorm și tresăream la fiecare zgomot. Mi-e dor de bucuria despachetării. Mi-e dor de întâlnirile cu prietenii mei când povesteam, pe rând, ce am primit. Mi-e dor de anii copilăriei în care n-am cunoscut decât așteptarea, nu și fuga după cadouri și spaima ascunderii lor prin casă, ca nu cumva să fie descoperite.

Mi-e dor de diminețile de Crăciun în care mă bucuram de ceva nou, nu răsuflam ușurată că am scăpat, că am pus cadourile fără să fiu prinsă. Mi-e dor de regretul că Moș Crăciun vine o singură dată pe an, nu de bucuria că am rezolvat și anul acesta și până la următorul Crăciun am 12 luni să-mi revin.

Mi-e dor să-i scriu lui Moș Crăciun…

I-aș scrie acum și i-aș spune că nu m-am gândit niciodată că e așa de greu fără el.

Citește și ”Eu n-am furiș. Dialoguri Marioneze”, de Vivi Gherghe, cu ilustrații de Tuan Nini, e excelentă incursiune în copilărie, o carte potrivită atât pentru copii, cât și pentru adulți. Aceasta este disponibilă AICI.

Citește și:
Confesiunea unei mame care are 100 de persoane pe lista de cadouri de Crăciun
Bugetul lunii decembrie în familiile cu copii
Cele mai bune cadouri de Crăciun sunt gratis
Ne potolim un pic cu magia?

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa