S-a inventat un soi nou de cafea, mai bej
„Mă trezesc dimineata, fac cafea și îmi dau seama că nu prea mai e lapte. Mda, nu îmi place cafeaua fără lapte. Pe de alta parte, copilul cere lapte cum se trezește. Așa că ce fac? Am de ales între o cafea cu lapte pentru mine sau o cană de lapte pentru copil. Aleg cafeaua cu lapte pentru mine și, când se trezește copila, îi spun că laptele se stricase peste noapte și l-am aruncat ca să nu o doară burta. Plânge un pic, dar acceptă situatia, deh, ce să facă. Doar că eu, fraiera, mă plimb prin casa cu cana de cafea cu lapte. Copilul, atent, zice: „Mami, dar tu de ce ai cafea cu lapte? Pe tine nu te doare burta de la laptele vechi?” Ce să zic? Să recunosc că am mințit? Nu. Îi spun că nu e lapte, ci că e un soi nou de cafea, mai bej. (S., mamă de fată de 5 ani)
Unde s-au ascuns mami și tati ?
„Suntem trei în familie și suntem niște înfocați ai cosleepingului. Ne place să ne înghesuim și să dormim claie peste grămadă la căldurică. Numai că am constatat că, dacă nu o deranjăm când mergem la culcare, copila noastră de doi ani și jumătate, încă alăptată, nu mai are nicio trezire peste noapte. Așa că ne întindem, ca de obicei, lângă ea la povești până adoarme, ne ridicăm, ne mai facem de lucru prin casă și, când vine ora de somn și pentru noi, desfacem ca doi complici canapeaua din sufragerie și dormim separat și liniștiți. Pentru că în timpul săptămânii ne trezim, de obicei, înaintea ei, copila încă n-a aflat ca nu mai este „cosleepuită” decât vreo două, maxim trei nopți pe săptămână. Asta până când, fără să ne gândim măcar, ne-am retras pe canapeaua din sufragerie și într-o vineri seara. Iar când s-a făcut sâmbătă dimineața și ne-a găsit adormiți în sufragerie, copila noastră s-a făcut foc-și-pară. Cu mine a refuzat din start să vorbească, iar pe taică-su l-a întrebat cu obidă: „De ce ați plecat de lângă mine?”
Ne este clar că este încă prea mică pentru a face tranziția către pat separat și, mai ales, prea mică pentru somn în cameră separată. Dar nici nu am găsit o explicație suficient de convingătoare pentru furișarea noastră nocturnă. Așa că, acum, somnul de seară începe la noi în casă cu un periplu prin cele două canapele din casă, fotolii, scaune și orice alt loc unde presupune ea că ne-am putea ascunde să dormim separat. Și până găsim un argument plauzibil, o purtăm prin toate cotloanele cu toată obida sentimentului de vinovăție. (I., mamă de fată de 2,5 ani)
Mahmureala pe înțelesul copiilor
„Îmi amintesc o dimineață de mahmureală, după ani de zile de petrecut vineri seara la desene animate. Ce să îi explic copilului? Că sunt doar obosită pentru că m-am culcat tarziu? Oare o să devină alcoolic? Mă va renega atunci când va afla că eu, în unele nopți, nu muncesc să îl cresc pe el, ci mă distrez prin locante? Sunt o mamă rea? Ar fi trebuit să nu fac copii? Sau mai bine să pun și sentimentele de vinovăție tot pe seama mahmurelii?” (I., mamă de băiat de 6 ani)
Când mama mănâncă pe ascuns mâncare pentru rațe și cremă de ghete
„În dulapul nostru din bucătărie, raftul cel mai de sus, se ascunde iadul: bezele americane marshmallows – despre care copilul știe că sunt decorațiuni de brad, bomboane – mâncare pentru rațe, după cum a fost informat prompt astă-vară la bunici, ciocolată la borcan – crema de ghete a lui tati, biscuiți cu caramel – pastă de lipit și câte și mai câte pe care, slavă cerului, nu le-a văzut încă și n-au nevoie de scopuri inventate. Încercăm să ne creștem copilul în spiritul onestității, în spiritul unei alimentații corecte și, în general, numai după principii sănătoase, însă noi ne dovedim vicioși până la os: nu numai că ne îndopăm cu dulciuri pe furiș, dar mai și mințim cu nerușinare. Sperăm să ne putem lăsa în curând și de una și de alta.” (M., mamă de fată de 3 ani)
Ne-am oprit aici din povestit cu sentimentul că cele mai grave minciuni au rămas totuși nespuse. Mă gândesc la toate jucăriile chinezești cu muzici înnebunitoare ale căror baterii le-am scos în miez de noapte, explicându-i a doua zi copilului că s-au stricat, și mă întreb cât de nevinovate sunt totuși minciunile pe care le spunem copiilor noștri?
