„N-ai țâțe, nu exiști” sau de ce totul se învârte în jurul unei perechi de sâni

TOTUL DESPRE MAME
cand-totul-se-invarte-in-jurul-unei-perechi-de-sani-totul-despre-mame

„N-ai ţâţe, nu se pune. Nu mai contează zâmbetul, delicateţea, ochii, gândurile şi cuvintele ce-ţi ies pe gură, ci cupa de la sutien.”

Ieri mi-a crescut din nou tensiunea când am auzit în metrou nişte bărbaţi care îi disecau noua prietenă a unui al treilea individ, absent pe moment. Bârfeau şi ei, ca băieţii, numai că deloc discret sau cu aluzii, aşa cum fac fetele. „E miştocuţă iubita lui X. Isteţică, de casă, frumuşică. Da’ nu poţi să spui chiar că e bună tare, că are sâni mici”, zicea primul. „Mici?”, a spus al doilea, „ţi s-a părut, n-are deloc, băi! Mie-mi plac femeile adevărate, alea cu etaj bine compartimentat, hahaha!”

Involuntar, mi-am atins simt breteaua sutienului. Dap, era în continuare acolo, din fericire. Mai contura şi el ceva ce-mi cam lipsea şi care mă excludea direct din clasa femeilor bune tare, în caz că aş fi avut vreodată vreo şansă de a fi acolo. Pentru că, de ce să nu fiu transparentă până la capăt, ştim cu toţii că există femei cu sâni şi femei fără sâni.

Citește și: Autoexaminarea sânilor

Ei bine, eu m-aş încadra fără niciun fel de tocmeală în cea de-a doua categorie, a femeilor cu sâni mici spre foarte mici şi chiar jenant de mititei. Ştiu asta de când aveam cam 15 ani, când nişte adolescenţi ce treceau pe stradă s-au hlizit la mine şi şi-au spus unul celuilalt „ia uite, bă, asta n-are ţâţe!” De-atunci, sânii n-au mai crescut deloc, deşi am tot căutat pe net şi prin reviste fel de fel de exerciţii de mărire de sâni, ba chiar am consumat ani în şir tinctură de mărar, plantă cunoscută pentru efectele sale de încurajare a creșterii bustului. Degeaba.

N-ai sâni mari, nu eşti femeie. Femeie ca lumea, să ne înţelegem.

Cu sânii mei mici am reuşit, totuşi, să-mi croiesc drum prin viaţa, ca femeie. Deşi mi-e clar că – aşa cum au spus cei de la metrou, ba chiar şi un nene din autobuz – pentru unii oameni femeia fără sâni mari nu e femeie, domne’. Ceea ce e ciudat, nu? Mai ales într-o lume în care feminitatea are atâtea forme, în care se celebrează diversitatea şi frumuseţea de milioane de feluri, e un paradox faptul că chintesenţa sexului frumos stă într-o pereche de sâni.

N-ai ţâţe, nu se pune. Nu mai contează zâmbetul, delicateţea, licărul ochilor, gândurile şi cuvintele ce-ţi ies pe gură, ci cupa de la sutien. Şi poate că de asta am avut şi eu o perioadă sertarele pline cu push-up-uri, să le demonstrez altora că sunt şi eu femeie, femeie ca lumea. Of, cât mi-ar fi plăcut de mult să fiu şi eu o doamnă cu sâni, chiar dacă o prietenă, ca să mă facă să mă simt mai bine, mi-a spus: „Lasă, dragă, bine că eşti la extreme, că voi, femeile ori cu sâni mari, ori fără sâni, sunteţi remarcate. Noi, astea cu sâni obişnuiţi, nu ieşim cu nimic în evidenţă şi trebuie să ne dăm mai mult silinţa să fim observate!”

Da’ mai dă-i încolo de sâni!

Dar când sutienele nu m-au mai mulţumit şi tocmai când am fost şi eu gata să cedez impuslurilor chirurgiei estetice şi să fac un împrumut la bancă pentru a-mi vedea sânii cu ochii, iată că providenţa mi-a tras formularul de credit de sub pix şi m-a pus faţă în faţă cu cea mai mare surpriză. Ţâţele acelea, pe care nu le aveam la 15 ani şi pe care nu le-am avut nici mai târziu, s-au prins că sunt pe muchie de cuţit (mă rog, aproape de…) şi au ieşit la înaintare. Adică şi-au dovedit utilitatea hrănindu-mi în mod suprinzător nou-născutul, după ce primisem asigurări nenumărate că sânii mici n-au niciun rost pe lumea maternităţii, pentru că ei vor fi incapabili să dea lapte.

Sânii mei au inflorit, de-a dreptul, au arătat şi ei mai de doamne-ajută aşezaţi mai confortabil în decolteu şi au făcut ca, din micimea lor, să crească bine de tot un copilaş dolofan şi sănătos. Totul spre stupefacţia celor din jur, ba chiar a unor prietene din categoria opusă, care alăptaseră puţin sau chiar deloc. Dar nu şi spre uimirea soţului meu, care se însoţise cu mine la bine şi la rău înainte de avea aceşti sâni noi şi pentru care se văzuse clar că eram cu mult mai importantă decât ei.

Citește și: Transformările sânilor pe parcursul sarcinii, săptămână cu săptămână

Acum, după experienţa cu şi fără ţâţe, mă simt la fel de femeie ca toate posesoarele de sâni de pe glob. Mai ales că mi se pare că fiecare sân are farmecul său: şi ăla mic, de-ncape în căuşul palmei, şi sânul mai mare, care saltă la mers mai înţepat, şi sânii ăia mari, de femeie adevărată, cu toate dificultăţile pe care le aduc purtătoarelor. Mi-aş dori, doar, ca şi bărbații să înţeleagă lucrul ăsta şi să ne lase odată în pace. Nu de alta, dar am auzit că există şi push-up pentru bărbaţi, şi nu cred că ar vrea să ajungem şi noi la discuţia asta.

Autoarea acestui text ne-a rugat să rămână anonimă. 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa