N-am fost pregătită să am copii!

Raluca Dumitrică
sa-am-copii-totul-despre-mame

Am devenit mamă la 26 de ani. Nu ştiam exact, exact, înainte să am copii, ce anume înseamnă acest lucru. În afară de faptul că îmi doream foarte mult să am un puiuţ al meu pe care să îl drăgălesc şi să îl pupăcesc cât e ziua de lungă. Un bebe care să ne umple casa cu veselie şi optimism şi care să ne facă şi mai fericiţi decât eram. Pe lângă asta, vedeam în jurul meu numai părinţi cu zâmbete mari pe chipuri. Îmi imaginam, aşadar, că totul e neapărat roz în căminele în care se aflau şi copii. Era roz, e adevărat, dar asta nu înseamna că nu era şi greu. 

Tocmai de aceea nu mi-a fost foarte uşor când am ajuns la stadiul concret de părinte. Realitatea a fost diferită şi nu s-a sincronizat cu aşteptările. Poveştile altora aveau o poleială de succes, şi a mea nu, iar viitorul nu părea să aducă niciun fel de soare pe strada personală. Ştiu clar că n-am fost pregătită să am copii!

Dar, din fericire, timpul şi ajutorul dat de cei din jur m-au făcut să depăşesc dificultăţile. Tot ei mi-au permis să îmi intru, la început ezitant, dar apoi cu din ce în ce cu mai multă siguranţă, în mult râvnitul rol de mamă. Întorcându-mă în timp cu gândul, însă, realizez că ar fi fost nemaipomenit de bine dacă aş fi fost mai bine pregătită şi mai informată.Ba chiar şi mai conştientă de schimbarea majoră ce va urma în viaţa mea, totul pentru binele meu, al bebeluşului şi al întregii familii.

Ce mi-ar fi plăcut să ştiu înainte să am copii

Mi-ar fi plăcut să ştiu înainte să am copii că bebeluşii nu funcţionează stas. Şi că nu e nimic în neregulă dacă al tău nu are acelaşi program de masă şi de somn ca cel al celei mai bune prietene.

Aş mai fi vrut să-mi spună cineva că taţii pot fi şi ei luaţi la fel de mult prin surprindere de noutate. Şi că vor reacţiona nu întotdeauna aşa cum ne-am dori, atunci când căutăm răspunsuri şi refugiu la ei.

Mi-aş mai fi dorit să aflu că undeva în lumea asta există cineva care trece exact prin aceleaşi dileme şi angoase. Cineva care poate char să fie sunat oricând, pentru un sfat.

Tot aşa, aş fi vrut să primesc asigurări înainte să am copii că inadecvarea resimţită nu e motiv de disperare. Ci că face parte din pachetul copil nou-mamă nouă.

Dar şi că adaptarea greoaie cu cel mic şi dorinţa de a fugi uneori de acasă nu înseamnă că am eşuat lamentabil în meseria de părinte.

Să fii părinte se învaţă

Aşa că, drept concluzie, spun că nimeni nu e cu adevărat pregătit să fie părinte. Oricâte exemple pozitive am avea în jur, oricât de multă experienţă am avea cu alţi copii ai rudelor, prietenilor, vecinilor sau oricât de ataşaţi am fi de bebeluşi. Când e al tău, e bang, boom, pfuai şi wow! Şi alături de el înveţi să fii părinte.

Dar nepregătirea asta nu e un impediment în a deveni părinte. Şi în niciun caz un motiv pentru a evita sau amâna intrarea în teritoriul maternităţii. Când vei spune „hai”, poate că  va fi prea târziu. Experienţa de părinte este absolut copleşitoare şi revelatoare, încât cred că poate fi chiar acea întâmplare fericită din viaţa ta care te va ajuta să evoluezi şi să te descoperi. Char experienţa prin care îţi dai seama că în interiorul tău se află cantităţi uriaşe de iubire care curg valuri, valuri, exact când nu te aştepţi!

Citește cărțile dr. Laura Markham și află cum să devii un părinte liniștit. În felul acesta, copilul tău va fi fericit. Află mai multe de AICI.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook. Acolo găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante!

Foto: Guliver

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa