Nu toate mamele au fost perfecte!

nu-toate-mamele-sunt-perfecte-totul-despre-mame

Vorbim atât despre cum să fii o mamă mai bună, apar cărți după cărți despre parenting, articole despre cum să ne educăm copiii, dar despre mamele care au făcut greșeli majore, cine vorbește? Sunt atâtea lucruri pe care am putea să le învățăm doar privind în urmă, la mamele din trecut, la mamele noastre, la bunici, străbunici…

Haideți să despicăm firul în patru și să vedem ce greșeli din trecut ne pot „educa” pe noi, mamele de azi:

1. Când mama nu a fost disponibilă fizic și emoțional

Poate că am trecut prin asta sau poate că am văzut la alții. Indiferent de situație, bine ar fi să ne învățăm lecția. Dacă mama nu-și petrece suficient timp cu copilul ei sau pur și simplu nu este o mamă care oferă dragoste, copilul și viitorul adult vor avea de suferit. Sunt mame care au crescut la rândul lor în ideea de “Nu-mi alint copilul pentru că i se va urca la cap!” Cât de mult se poate greși crezând asta! Dacă în calitate de adulți avem nevoie de dragostea și atenția partenerului nostru, de ce ar fi altfel în relația mamă-copil? Atenția, dragostea și cuvintele frumoase sunt calea către dezvoltarea unui adult încrezător. În caz contrar, există șanse mari să ne confruntăm cu anxietate, neîncredere în forțele proprii, lipsa de ambiție, poate că acceptăm compromisurile mai ușor (căci am fost obișnuiți cu puțin) și exemplele pot continua.

2. Când mama a stat într-o relație bolnavă

“Îl accept bețiv și plecat de acasă pentru că fata mea (sau băiatul meu) are nevoie de ambii părinți”. Am auzit așa de des cuvintele astea în stânga și-n dreapta și încă nu-mi dau seama cum o femeie poate crede așa ceva. E doar o scuză prostească de a nu lua o decizie. Este adevărat că fiecare copil are nevoie de ambii părinți, dar asta nu înseamnă că trebuie să fie amândoi sub același acoperiș. O fetiță care va crește lângă un tată care nu oferă protecție și afecțiune se poate confrunta mai târziu cu probleme în relația cu viitorul său partener, dar și cu probleme de atașament în relația cu propriii copii. De ce să ne facem nouă și copiilor noștri așa ceva?

3. Când mama a criticat

Zilele trecute vorbeam cu o doamnă și îmi spunea că nu și-a lăudat copilul care tocmai intrase la facultatea de medicină pentru că și-ar fi luat-o în cap. Ba mai mult decât atât, ea crede că datorită educației oferite a reușit să intre la facultate. Dar oare el e fericit că va fi medic veterinar? Sau doar încearcă să-și satisfacă mama pentru puțină recunoștință sau dragoste? Cât de bun poți fi într-o meserie dacă nu o practici cu drag?

4. Când e fost permisivă

Sau când lasă senzația că nu-i pasă. S-ar putea să vi se pară că mă contrazic, însă cât suntem mici avem nevoie de validări și de sentimentul că suntem văzuți, ascultați, iubiți. Un copil nu are nevoie să i se dicteze întreaga viață ce să facă, dar nici să fie complet ignorat. Și mai știți ce? Copilul nu e copil numai până la 18 ani, copilul are nevoie să știe în fiecare zi că indiferent prin ce greutăți trece, tu vei fi acolo să-l sprijini și să îl înțelegi.

Nu toate mamele au fost perfecte, însă bine ar fi să învățăm din greșelile lor și noi să fim măcar un pic mai bune.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație