“Singurul lucru pe care mi l-am propus este să fiu prezentă în relația cu copiii mei”

Nadia Tataru si Itsy Bitsy | Totul despre mame
Nadia Tataru, motorul Itsy Bitsy FM
Nadia Tataru si Itsy Bitsy | Totul despre mame
Nadia Tătaru, motorul Itsy Bitsy FM

De vorbă cu Nadia Tătaru, mama din spatele postului de radio Itsy Bitsy

Nadia Tătaru, director general al postului de radio Itsy Bitsy, este cea care, alături de soţul său, a avut ideea lansării pe piaţa din România a singurului post destinat părinţilor şi copiilor.

De altfel, Nadia este o mamă dedicată, preocupată de creşterea frumoasă a celor doi copii a săi, într-o lume în permanentă mişcare. Am aflat chiar de la ea ce înseamnă Itsy Bitsy, dar şi ce înseamnă pentru familie o mamă atât de activă profesional. 

TOTUL DESPRE MAME: Cum a pornit la drum proiectul Itsy Bitsy?

Nadia Tătaru: Proiectul Itsy Bitsy s-a înfiripat ca idee într-o seară din vara anului 2003, pe când eram însărcinată cu Teodor, iar Maria, fetiţa mea, avea 2 ani. La o masă între prieteni, eu şi soţul meu eram partizanii ideii că televizorul face mai mult rău decât bine copiilor, prin faptul că îi ţine pasivi pe canapea, că nu e interactiv şi le dă toate soluţiile de-a gata, ei nemaipunându-şi mintea la contribuţie. Începusem să vedem chiar pe pielea fetiţei noastre că uitatul la televizor îi dăunează şi că e mult mai bine să te joci cu ea, să te plimbi, să faci alte activităţi, numai să nu o laşi singură pradă televizorului, amăgindu-te ca părinte că învaţă ceva bun de la TV. Şi atunci, în acea discuţie am început să căutăm soluţii alternative statului copiilor la televizor. Prima soluţie găsită a fost timp de calitate împreună cu părinţii, dar, din păcate, părinţii nu au întotdeauna timp şi de mult ori nici nu mai ştiu ce şi cum să se mai joace cu copiii lor. Apoi ne-a venit ideea unui radio, ca sursă neinvazivă de entertainment, partener de jocuri pentru copil, sursă de informaţie pentru părinte. Şi, pentru că şi eu şi soţul meu aveam o experienţă de 7-8 ani de televiziune şi de lucru în studiouri de producţie audio-video, am început să creionăm cum ar arăta radioul acesta al părinţilor şi copiilor şi să vedem cum acest mijloc de comunicare în masă ar aduce bucurie în familiile lor.

Ce a urmat a fost doar curaj din partea noastră şi din partea CNA, care ne-a dat licenţa radio la un concurs la care ne-am înscris cu inocenţă, pasiune şi credinţă în reuşita acestui proiect. Surpriza a fost mare când am început să construim pur şi simplu radioul, pentru că am vrut să ne inspirăm din experienţa altora şi nu am mai găsit astfel de radiouri nicăieri în lume. Mai existau doar câteva emisiuni dedicate copiilor, dar niciun radio dedicat familiei, aşa cum îl gândisem noi. Au urmat ani de pionierat, de experimente, de muncă, de inovaţie şi de desţelenire. În 2005, când am lansat Radio Itsy Bitsy nu exista decât Minimax TV, Cartoon TV şi Boomerang TV. În România nu veniseră Disney Chanel, Disney Junior sau Duck TV, iar copiii români nu descoperiseră încă Facebook-ul, aplicaţiile mobile şi jocurile pe calculator. Şi, dacă e să continui, nici părinţii nu auziseră de parenting.

Aşa a pornit la drum Itsy Bitsy, cu scopul de a aduce bucurie în familiile cu copii şi de a fi de ajutor părinţilor.

 

TDM: Mărturisesc că fetiţelor mele li se pare că numele de Itsy Bitsy este unul foarte simpatic şi amuzant. Care este povestea din spatele alegerii acestei denumiri?

NT: Numele acesta a fost ales în urma unor focus group-uri pe copii şi părinţi, dintr-o listă de vreo zece nume diferite. E un nume jucăus, care imediat te face să zâmbeşti şi te duce cu gândul la copilărie.

 

TDM: Până să am copii, eram absolut convinsă că Itsy Bitsy este destinat exclusiv celor mici. După ce am devenit mamă, am remarcat cu plăcere că şi părinţii pot afla o mulţime de informaţii importante din emisiunile difuzate. De ce această combinaţie de copil – părinte în grila de programe a postului?

NT: Când spunem copil, se înțelege automat existenţa unui părinte. Probabil că până nu eşti părinte nu îţi dai seama de acest lucru, dar mama şi tata apar odată cu apariţia copilului. Până atunci ei sunt doar soţ şi soţie sau parteneri. Un copil până la 2 ani nu poate supravieţui dacă e lăsat singur, un copil de grădiniţă este foarte – foarte dependent de familia lui. Abia de la şcoală copiii se mai descurcă şi singuri în anumite momente ale zilei.

Date fiind aceste realitaţi, noi credem că educaţia copilului începe cu educaţia părintelui şi de asta am gândit în grilă şi emisiuni de parenting. Şi, pentru că de dimineaţă şi până spre seară copiii sunt fie la grădiniţă, fie la şcoală şi apoi se odihnesc şi îşi fac temele, am programat aceste emisiuni de parenting în acest răstimp în care cei mici sunt ocupaţi. Sigur, mai avem şi seara după ora 22:00, când copiii dorm, o porţie de parenting.

Pe de altă parte, aşa cum vă spuneam, atunci când copiii nu sunt la şcoală sau gradiniţă, ei sunt cu părinţii/bunicii/bona/after school şi în aceste perioade (dimineaţa până la ora 9, seara între 17:00 – 22:00 şi în weekend) am gândit programe de edutainment (distracţie educativă) special realizată pentru familii. Aşadar, programul radioului se pliază pe programul unei familii cu copiii sub 10 ani şi vine în ajutorul părinţilor.

 

TDM: Trăim într-un secol al vitezei informaţionale, un secol în care omenirea pare să se autodepăşească de la an la an, în mod special din punct de vedere al paşilor făcuţi în tehnologie. În contextul unei astfel de evoluţii fulger, poate fi perceput un post de radio drept un mijloc de comunicare desuet? Care credeţi că este viitorul radioului?

NT: Eu cred foarte mult în existenţa radioului peste timp, atâta timp cât oamenii vor mai visa şi vor mai simţi nevoia unui suflet-prieten, care să îi insoţească în activităţile zilnice. Radioul e un medium gratuit şi neinvaziv. Te lasă să îţi faci treaba (gospodărit, serviciu, şofat etc.), te bine dispune şi te informează. Dacă te şi implică, aşa cum face Itsy Bitsy, e şi mai bine, pentru că simţi că faci parte dintr-o comunitate cu aceleaşi interese şi valori, te simţi ascultat şi eşti co-realizator al programelor radio. Viitorul poate să îi aducă radioului forme noi de recepţionare: pe telefoanele mobile, pe internet, pe smart tv şi ce s-o mai inventa şi, după cum vedem, aceste medii urmăresc ascultătorul atât în mijloacele de transport, cât şi în parcuri, la birou şi aşa mai departe.

 

TDM: Sunteţi mama a doi copii aflaţi la debutul adolescenţei, etapă extrem de diferită de cea din prima parte a copilăriei, dar deloc mai uşoară. Cum face faţă nevoilor copiilor săi o mamă cu o sarcină profesională atât de importantă?

NT: Aşa este, e o etapă diferită, cu provocări noi în meseria de părinte. Singurul lucru pe care mi l-am propus este să fiu prezentă în relaţia cu copiii mei. Şi vorbesc nu doar de prezenţă fizică apropiată, ci vorbesc de atenţia pe care să le-o dau, să receptez nevoile lor, schimbările prin care trec, să îi ajut să îşi construiască noi repere sau limite, să îşi rezolve problemele pe care le au. Le spun de mici că orice s-ar întâmpla, cel mai sigur loc pentru ei e acasă şi împreună vom găsi soluţii, iar acest lucru îl repet şi acum când sunt preadolescenţi şi tentaţiile de a experimenta devin din ce în ce mai mari.

 

TDM: Se spune că în spatele fiecărui bărbat puternic se află o femeie şi mai puternică. Cum soţul dumneavoastră este Felix Tătaru, cel care coordonează o cunoscută agenţie de publicitate din România, cât din reuşita soţului vi se datorează?

NT: E adevărat că Felix are reuşite profesionale în domeniul publicităţii, şi acestea sunt meritul lui şi al echipei GMP şi eu mă bucur pentru el. Însă eu aş spune altceva despre un om puternic. Depinde de cum vrei să priveşti această idee de putere. Pentru mine a fi puternic înseamnă a-ţi accepta vulnerabilităţile, de a vedea partea plină a paharului şi de a te bucura de ce îţi aduce fiecare zi, precum şi faptul de a te reinventa şi a merge înainte. Şi mă rog la Dumnezeu să îmi dea această putere mie şi familiei mele. Eu cred că te bucuri de realizări profesionale atunci când te bucuri de ceea ce faci, când te reprezintă ca valori şi ceea ce ai realizat este în folosul oamenilor.

 

TDM: Cât de dificil este pentru o familie ca ambii părinţi să aibă un program foarte încărcat la birou, lucru ce duce, automat, la timp mai puţin petrecut cu alături de copii?

NT: Eu petrec cu copiii o oră în fiecare dimineaţă şi vreo 2 ore şi ceva seara, iar soţul meu şi mai puţin. Însă week-end-urile le petrecem în familie toţi patru, sau împărţiţi doi şi doi, pe la diverse activităţi extraşcolare sau de divertisment ale copiilor.
Pentru mine, cel mai dificil lucru a fost să accept că dincolo de a fi mamă, îmi doresc să am şi o carieră, iar acest lucru cere timp şi dedicare. Sunt norocoasă că jobul e în aceeaşi arie de preocupare, şi ceea ce fac la lucru mă ţine conectată la nevoile mele ca femeie, ca mamă, ca soţie. Când erau copiii mici, iar eu veneam seara acasă obosită de la radio, mă mai încărcam şi cu o vinovăţie că nu am petrecut cât timp aş fi vrut cu ei şi asta aducea încă o greutate în relaţie. În loc să trec direct la joacă cu ei, pe mine mă apuca oftatul şi părerea de rău. În timp lucrurile s-au schimbat, am făcut eforturi să am parte de mai multă calitate în relaţia cu copiii, dacă timpul alocat era limitat.

O altă dificultate, dar de data asta a fost a soţului mai ales, a constat în a nu mai cumpăra cadouri copiilor, cadouri care să compenseze vinovăţia timpului lipsă în relaţia cu ei. Am avut o perioadă în care casa a fost umplută de jucării şi gadgeturi, iar copiii nici nu se jucau cu ele. Ei voiau joaca cu tata, nu jucăria de la tata. Însă, de la un moment dat, a venit şi această joacă şi discuţii, plimbări sau activităţi împreună, lucruri care au crescut relaţia părinte-copil.

Pentru copii, sper că a fost bine, pentru că au fost înconjuraţi de oameni buni şi frumoşi, atâta timp cât nu erau cu noi: fie bunici sau bonă, fie doamnele învăţătoare sau profesorii de la cluburile extraşcolare.

 

TDM: Se întâmplă să călătorim prin ţară cu cei mici şi de cele mai multe ori să nu putem asculta pe drum emisiunile îndrăgite de la Itsy Bitsy. Sunt sigură că şi alţi copii s-au necăjit puţin când au văzut că postul lor preferat de radio nu este, din păcate, prezent pretutindeni. V-aţi gândit la o extindere a ariei de acoperire, astfel încât Itsy şi Bitsy să-i poată bucura pe copiii din întreaga ţară?

NT: Ce bine ar fi dacă ar fi aşa uşor… Da, asta e o problemă pe care am vrea să o rezolvăm, dar nu prea ţine de noi. Licenţele radio se câştigă prin concurs organizat de CNA. Nu a mai fost organizat un concurs de foarte mult timp, iar atunci când se organizează, licenţele sunt prea puţine şi asta pentru că spectrul de unde radio e aproape plin. Acum acoperim jumătate din ţară şi sperăm să mai creştem, dar deocamdată nu există ca sursă sigură de recepţie în toată ţara decât internetul.

 

TDM: Să presupunem că suntem în direct la emisunea „Joc în familie”, în care se testează cultura generală şi creativitatea, iar cea care sună pentru a răspunde la întrebările realizatorilor sunteţi chiar dumneavoastră. Există Wonder Woman?

NT: Eu zic că există Wonder Woman şi ea se găseşte ascunsă în sufletul fiecărei femei, aşa cum în fiecare dintre noi există şi o Cenuşăreasa, o Frumoasă Adormită, o Marry Poppins, o Alice, o Maşteră, o Zână şi lista poate continua. Depinde de noi să le vedem, să le acceptăm şi să le iubim!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()