Vinovăția mamelor. „Cu ce am greșit de nu mănâncă/ nu doarme singur/ are crize/ lovește?”

TOTUL DESPRE MAME
sentimentul de vinovatie

De când nu mai avem o singură carte de puericultură ci o sută, de când sfaturile bunicii sunt bune de aruncat la gunoi iar ale mamei întâmpinate doar cu un zâmbet superior, de cand am pierdut rețeta de crescut copii, am pierdut și ceva mult mai prețios: încrederea că ceea ce facem facem bine.

Copilul meu nu ia în greutate conform graficelor. Unde am greșit? Băiatul meu e agresiv cu ceilalți copii în parc. Unde am greșit? Fetița mea de trei ani nu adoarme singură. Unde am greșit? Copilul meu nu mănâncă alimente de culoare verde. Of, Doamne, unde am mai greșit?

Sursele vinovăției

Sentimentul de vinovăție și teama că ai putea face ceva greșit sau chiar foarte greșit a devenit un companion de nedespărțit al mamei secolului 21. Desigur, părinții și bunicii noștri foloseau metode pe care acum le considerăm rudimentare, dacă nu chiar dăunătoare. Copiii erau lăsați să plângă singuri în pătuț până adormeau, erau trimiși la creșă de la câteva luni și purtați apoi cu cheia de gât în primii ani de școală. Erau învățați prematur să facă la oliță și erau obligați să mănânce tot din farfurie.

Părinții secolului 21 au revoluționat puericultura, au negat și abolit fiecare principiu ce stătea la baza vechilor metode de creștere a copilului. Și ce a rămas în urmă? Multe lucruri bune, idei și soluții noi, dar și multă, multă îndoială, nesiguranță și sentimente de vinovăție.

„De ce nu sunt o mamă bună?”

Cine mai știe în ziua de azi ce înseamnă să fii o mamă bună? Adevărul îngrijorător este că marea majoritate a mamelor nu cred despre ele că sunt mame bune. Mai mult, cu cât dorința de a fi o mamă buna crește și cu cât o generație este mai preocupată de a-și îmbunătăți performanțele în creșterea copiilor, cu atât autoevaluarea lor va fi mai slabă și sentimentele de auto-dezamăgire mai profunde.

Mamele se simt vinovate că stau prea puțin timp cu copilul lor sau că stau prea mult cu el și nu au timp pentru ele. Se simt vinovate că își țin copilul prea mult sau prea puțin în brațe, că îl alăptează prea des sau prea rar. Se simt vinovate că il ceartă frecvent sau că nu îl ceartă îndeajuns. Se simt vinovate pentru sentimentul de furie pe care îl au când copilul se trezește în miez de noapte, uitând că deprivarea de somn este o tortură și oboseala cronică o problemă medicală.

6 gânduri bune pentru a depăși sentimentul de vinovăție

Dacă te simți copleșită de nesiguranță și vinovăție, iată câteva gânduri bune care te vor ajuta:

  • Ascultă-ți mai degrabă vocea interioară și filtrează prin prisma înțelepciunii tale regulile la modă în creșterea copilului.
  • Stabilește-ți așteptări realiste. Nu ești mama perfectă și nici copilul tău nu este perfect
  • Dă-ți voie să ceri ajutor. Nu încerca să faci totul de una singură!
  • Dă-ți voie să faci greșeli. Dacă nu greșești, nu ai cum să devii un părinte mai bun.
  • Vorbește cu alte mame despre temerile și sentimentele tale și ascultă problemele pe care le întâmpină ele. Vei realiza că nu ești singurul părinte care simte teamă și nesiguranță.
  • Vorbesșe cu un terapeut. Uneori, și o singură ședință te poate ajuta să îți regăsești resursele și să formulezi soluții noi pentru probleme vechi de când lumea!

Și nu uita, sentimentul de vinovăție nu te face un părinte mai bun. Ceea ce te ajută să crești și să devii un părinte responsabil este felul în care știi să depașești și să rezolvi momentele dificile.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa