Viata cu patru copii: “Copilul nr. 3 merge la înot? Au mâncat azi legume?”

copii care se joaca mama

Ce înseamnă să ai patru copii

În urmă cu ceva timp v-am povestit despre un sondaj  despre familiile cu patru copii. Materialul aducea în prim plan un studiu realizat pe 7000 de mame, din care reieşea că patru este numărul ideal de copii, ca să ai o viaţă mai puţin stresantă. O mamă din Statele Unite a povestit pentru scarymommy.com cum e viaţa ei cu patru copii. Ca sa stiti la ce sa va asteptati daca va bate gandul sa va largiti familia, va invitam sa ii cititi povestea.

În şase ani şi jumătate şi patru sarcini, m-am schimbat în mai multe domenii:

1) Aspect fizic: am câştigat şi am pierdut un total de 140 kg, 35 de kg la fiecare sarcină, am dat sau am luat, deoarece unele sarcini au necesitat mai multă ciocolată decât altele.

2) Vanitate: am pierdut şi ultima fărâmă de a fi cool în momentul în care am cumpărat o maşină tip minivan, lucru pe care am promis că nu o să-l fac niciodată, pentru că doar tocilarii conduc maşini minivan.

3) Control: am încetat să-i mai îmbrac pe copiii mei în ţinute asortate. Cine mai are timp şi pentru asta?

4) Gradul de adaptabilitate: am devenit mai adaptabilă în situaţiile considerate odată prea dure sau total disperate, cum ar fi picioarele rupte (am avut trei până acum), răcelile copiilor nou-născuţi (opriţi numărătoarea la zece). Fără căderi nervoase, oameni buni. Viaţa merge înainte.

Iată la ce poţi să te aştepţi când ai patru copii, dacă intenţionezi vreodată să faci acest lucru

  1. Când îţi duci întregul trib în oraş, oamenii se comportă ciudat, ca şi cum ai avea şapte capete.

Zilele trecute i-am dus pe copii la doctor, pentru un control de rutină, şi în mai puţin de o oră, patru persoane diferite m-au oprit să mă întrebe dacă toţi patru copiii sunt ai mei. O doamnă chiar a oprit maşina şi s-a aplecat afară pe geam pentru a mă întreba. Da, dragă spectatorule, acest circ este al meu. Iată o mostră de comentarii nesolicitate, pe care le aud în mod regulat (şi chiar de mai multe ori pe zi): „Vai, aveţi o mulţime de copii!”, „Sunt toţi ai dvs.?”, „Aşa aţi plănuit?”

  1. Ziua ta devine o versiune reală a filmului Memento.

Îţi aminteşti filmul acesta? Este vorba despre un tip care nu-şi aminteşte decît ultimele 15 minute din viaţa sa, înainte de a uita tot ce s-a întâmplat. Plin de suspans şi stresant, dar nu-mi amintesc nimic altceva despre asta, pentru că, aşa cum am spus, stai, ce spuneam? Nu, serios, despre ce vorbeam?

În principiu, motivul este că mintea ta este ca un browser de internet. Mamele cu patru copii au aproximativ 462 de file de browser deschise în acelaşi timp. Am plătit factura la telefon? Astăzi este miercuri? Miercuri copilul nr. 3 merge la înot? Avem nevoie de panouri solare. De ce copilul nr. 2 are hainele pe dos? De ce nu-mi pasă? Copilul nr. 4 a consumat azi legume, dar ieri sau în ultimele trei zile?

Între timp patru copii vorbesc cu tine ca pop-up-urile video care ies de nicăieri, strigând despre cine ştie ce. Deci, din motive pe care ţi le poţi imagina, unele lucruri sunt uitate: jachete, rucsacuri, să răspund la SMS-urile prietenilor, să iau hainele de la curăţătorie, să comand rezerve pentru expressorul de cafea.

  1. Ieşirea din casă în fiecare dimineaţă este, în principiu, ca şi cum ai trăi în filmul „Jumanji”.

În ultimele 9 luni am făcut asta în fiecare zi, aşa că haosul a devenit „normal”. Acum câteva săptămâni am avut de dimineaţă o programare la doctor, aşa că sotul, David, a trebuit să pregătească toţi copiii – hrăniţi şi ieşiţi pe uşă până la ora 8:30. David este foarte implicat când vine vorba de responsabilităţile lui de tată. Schimbarea scutecelor, hrănirea, îmbrăcarea – el face totul cu seriozitate. Dar până în acea ziua nu mai avusese o dimineaţă plină cu toţi cei patru copii, singur. S-a întâlnit cu mine la 8:45 pentru a face schimbul. Toţi copiii erau hrăniţi, îmbrăcaţi şi chiar purtau pantofi. Când l-am întrebat cum a mers, el a răspuns calm, „Da, a fost crunt.”

Şi chiar cred că a fost. Bebeluşul plânge, pentru că fratele lui de 3 ani stă pe el, în timp ce tu încerci să prinzi într-o coadă părul încurcat al fetiţei mai mari. Asta în timp ce copilul de 5 ani este incapabil să descifreze cuvintele tale, atunci când îi spui pentru a unsprezecea oară: „ÎNCALŢĂ-TE CU PANTOFII TĂI, PUNE PANTOFII ÎN PICIOARELE TALE, FIECARE PICIOR MERGE ÎN CÂTE UN PANTOF, ŞI TE ROG SĂ TE ÎNCALŢI ACUM, ÎNAINTE SĂ-MI EXPLODEZE CAPUL. ÎNCALŢĂ-TE ACUM! ACUM!” Apoi, primeşti un răspuns bosumflat, „Bine!”, ca şi cum ţi-ar spune „O, mamă, trebuie să te calmezi.” Da, pentru că eu sunt în mod clar cea nerezonabilă.

  1. După ce ai făcut un duş şi ţi-ai tăiat unghiile şi apoi ai tăiat şi unghiile copiilor, până la sfârşit tai 100 de unghii.

O sută de unghii. Mi-am dat seama că ar putea fi un nume grozav pentru trupa pe care o voi face împreună cu copiii mei, după ce vom înţelege cum să cântăm la instrumente şi după ce au învăţat cu toţii să-şi pună pantofii.

  1. Apropo de duşuri – orice moment minunat de intimitate este acum dispărut de mult timp.

Dimineaţă mi-am luat literalmente trei minute, pentru a nu-mi mai face griji pentru micul dejun. În tot timpul cât am stat la duş, un puşti a stat la uşă, întrebându-mă dacă am terminat, pentru că voia să-mi arate un truc. – „Ce zici, acum? Ai terminat acum? Voi fi gata în două minute, dragul meu!” Şapte secunde mai târziu – „Ce zici, acum? Au trecut două minute?”. Aşa că am anulat micul meu duş, la care credeam că am dreptul. M-am grăbit să trec prin procesul de uscare ca să văd „trucul”, care s-a dovedit a fi un copil care a întins o păturică pe podea … şi apoi a sărit peste ea.

  1. Un lucru distractiv atunci când ai patru copii este că ai ocazia sa găteşti pentru mai mulţi pretenţioşi odată.

Când găteşti pentru patru mici critici culinari, poţi fi aproape sigură că mâncarea nu va fi pe placul tuturor sau că nu vor spune toţi lucruri bune despre ea. De aceea lucrez la a-i pregăti pe copiii mei ce să spună în astfel de situaţii. Asta înseamnă că nu critici alegerea mamei, în ceea ce priveşte mâncarea şi nu critici munca depusă, asta ca să nu sari peste cină şi să aştepţi direct micul dejun.

Când vine vorba de mâncare încerc să pun în aplicare o regulă: atunci când cineva întreabă ce avem la cină şi eu descriu o masă minunată şi nutritivă, copilul poate răspunde doar în două moduri: 1) „Yay! Mulţumesc, mamă!” sau 2) „Bine!”. Dacă nu ţi-am cerut părerea despre mâncare, atunci poţi să-ţi păstrezi criticile pentru tine, bine?

  1. Probabil că le vei face baie celor patru copii mai rar, decât dacă ai fi avut unul sau doi copii.

Nu că aş face eu asta în mod neapărat, dar am auzit alte mame cu patru copii, spunând că trec mai multe zile între băile copiilor. O mamă ipotetică ar spăla copiii la distanţă de câteva zile, când acest lucru este necesar pentru sănătatea ei. De exemplu, când are nevoie de somn acum şi nu după 45 de minute de îmbăiere, clătire şi uscare a patru corpuri diferite. Dar doar am auzit că fac asta unii oameni, uneori, sau poate de multe ori. (Nu-mi cunoşti viaţa.)

  1. Chiar dacă …

… oamenii necunoscuţi comentează în mod frecvent agenda ta de reproducere şi se holbează la tine ca şi cum ai fi nebună de legat, şi chiar dacă ziua ta este o explozie de haos şi comportament nerezonabil, feluri de mâncare şi firimituri şi maşini murdare, şi chiar dacă mergi într-un restaurant cu un bebeluş de 9 luni într-un marsupiu, este ca şi cum ai purta o caracatiţă şi chiar dacă….  ce spuneam?

Oh da. Bine, chiar dacă toate aceste lucruri fac viaţa grea şi complicată şi, uneori, capul aproape că îţi explodează, de fiecare dată când aduci acasă încă un copil, rămâi absolut impresionat că poţi să iubeşti ceva la fel de individual şi delicat ca toţi ceilalţi copii, deşi credeai că primii ţi-au luat şi ultima fărâmă din capacitatea ta de a iubi.

Şi la sfârşitul zilei, când toţi îngeraşii dorm, şi te bucuri de un pahar de vin, de o pungă de popcorn şi un film bun, alături de soţul tău, te minunezi de viaţa voastră împreună şi de copiii încredinţaţi. Nu ţi-ai fi putut planifica viaţa mai bine. (Cu excepţia poate, dacă ai fi avut pe gratis o menajeră şi un bucătar, atunci da, sigur că era planificată perfect).

Citește și ”Părinți liniștiți, frați fericiți” și află care sunt sfaturile Laurei Markham pentru părinții care vor să crească frați prieteni pe viață. Cartea este disponibilă AICI.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație