5 semne care îți arată că nu prea mai ești chiar foarte tânără
Aș fi putut să încep cu o propoziție mai scurtă, de tipul „5 semne care îți arată că ai îmbă…”, dar refuz, efectiv, să scriu sau să pronunț acel cuvânt.
Merg pe principiul că „ești așa cum te simți”, dar ce te faci când te strică ambalajul? Ce te faci când ceilalți nu simt cum te simți tu?
Iată 5 semne care îți arată că ar putea exista un mic decalaj între vârsta ta interioară și vârsta din buletin:
1. Îți zic ȘI copiii „sărumâna!”
Prima dată când un bărbat mi-a zis „sărumâna!” am crezut că a făcut-o din greșeală. A doua oară, am zis că poate din obișnuință, dar a treia oară mi-am dat seama că o face din respect. M-am obișnuit cu asta, cărei femei nu-i place să fie respectată? Începusem să mă simt ca o adevărată divă. Ei bine, când au început să-mi zică și copiii vecinilor ”sărumâna!” și, mai ales, când mama lor i-a apostrofat să nu-mi mai zică pe nume pentru că nu sunt de vârsta lor, atunci am înțeles care e explicația respectului de care mă bucur.
2. Te întreabă lumea dacă ești de pe vremea MIRC-ului
Într-o seară de povești cu o mulțime pestriță de femei, unele (mai tinere, recunosc!) m-au întrebat dacă eu am prins MIRC-ul. Cum nu prea am avut tangențe cu tehnologia, decât foarte târziu, n-am avut cont pe MIRC, dar DA, am trăit pe vremea lui. Aveam colege de clasă (în liceu, nu în gimnaziu, da?) care mergeau la întâlniri cu tipi descoperiți pe MIRC. Ca s-o dreg, în seara aceea, le-am zis că am auzit de MIRC, dar nu l-am folosit. „Aoleu, dar tu cum te distrai pe vremea ta?” a fost întrebarea care m-a trimis acasă cu buza umflată.
3. Primești sfaturi de tipul „De la o vârstă e bine să…”
Asta nu e așa rău, îmi ziceam la început. Mai ales că întotdeauna există o vârstă de la care e bine să… Cel mai greu e când sfatul acesta vine chiar de la maică-ta. Da, de la mama. Știți, mama, cea care ar trebui să te vadă tot timpul ca pe un copil. Mă rog, sfatul era despre fashion, adică mamei nu-i plăcea rochița mea scurtă, franjurată și portocalie și și-a argumentat părerea spunându-mi că nu mai sunt ca „fetele astea”. Dar cine-s fetele astea? Vecinele mele mai mici cu câțiva ani ca mine? În fine, cu vreo 10 ani, dar ce contează 10-15 ani când ne gândim că Pământul există de 4,57 miliarde de ani?
4. Pleci de la petreceri înainte de miezul nopții
Lucru valabil exclusiv în situația în care te duci. Nu te împiedică neapărat timpul, adică lipsa lui, pentru că, dacă ai vrea cu adevărat, ai reuși să ajungi la petreceri, dar până acolo ai de trecut o grămadă de alte piedici care înainte nu prea existau: cu ce mă îmbrac, cum îmi aranjez părul, cu ce culoare îmi fac unghiile, cine mai vine, ce se întâmplă acolo, cât durează și alte amănunte care până acum ceva timp nu aveau cine știe ce importanță. A fost un timp în care ieșeam din casă fără atâtea figuri, dar acum nu știu de ce e nevoie să depun eforturi peste eforturi. Și, oricum, dacă ajung la party nu prea reușesc să mă simt în largul meu, așa că mă retrag discret ca să nu observe toată lumea că „nici să mă distrez nu mai știu”. Adică plec la prima bere.
5. „Ce bine arăți!” se transformă în „Ce bine te ții!”
Bineînțeles, prima dată când o auzi, o tratezi ca pe o glumă. Și de multe ori chiar așa e, mai ales că la început vine din partea prietenelor/prietenilor, dar când ți-o spun alții, deja gluma s-a îngroșat. Mai departe, nu prea mai ai ce să faci, nu poți decât să te ții și mai bine și, ca metodă antidepresivă, să susții industria cremelor antirid cu prețul peste 100 de lei.
PS: Din cele de mai sus deducem că formula „Am sufletul tânăr!” a fost inventată de o femeie care se ținea bine.
Deci, până la urmă, voi ce credeți? Suntem așa cum ne simțim sau suntem așa cum ne văd ceilalți? Că, dacă ar fi după mine, ar urma trec în clasa 0.
