Ziua în care copilul de grădiniță îți spune că nu vrea să-i taie bunica gâtul. Atenție la jocurile de pe tabletă!

Theodora Fintescu, redactor
jocuri horror copil

Am stat ieri de vorbă cu o prietenă care mi-a povestit ceva despre efectul jocurilor video asupra copiilor care m-a îngrozit de-a dreptul. Copiii ei, de 5 și 7 ani, au colegi de grădiniță și școală care joacă Granny: un joc 12+, în care o bunică te caută prin toate cotloanele casei, și, dacă te prinde, îți scoate ochii, îți taie gâtul, împroașcă pereții cu sânge și alte picanterii de genul acesta.

Fetița ei de 7 ani aflase de Granny de la un coleg care se joacă pe tabletă, la after school, și a avut inițiativa de a le arăta și colegilor. Băiețelul de 5 ani știe de joc de la un coleg de grădiniță care, și la grădi și în parc, se joacă doar ”de-a Granny”. ”L-am văzut de multe ori pe băiețelul respectiv în parcul de lângă grădiniță, lovind copiii din senin și strigându-le că le scoate ochii, le taie gâtul sau ca-i calcă pe cap”, mi-a povestit prietena mea. În perioada în care au aflat de joc, copiii ei au avut frecvent coșmaruri și se trezeau noaptea țipând că e Granny pe sub pat sau că îi caută prin casă. Băiatul, deși nu văzuse niciodată jocul dar îl știa din poveștile colegului, era îngrozit că îl va căuta noaptea bunicuța cu toporul, cu bâta de baseball sau cu foarfeca…

Cum se vor distra la 10 ani copiii care la 5 ani văd scene horror?

Copiii mei sunt încă la faza în care sunt oripilați când lupul mănâncă iezii și capra se răzbună făcându-l să cadă în foc. Ceva mai horror de atât încă nu au auzit. Așa suntem noi, familie de modă veche. Dar gândul că vor veni într-o zi acasă să-mi spună că le e teamă de vreo bunică nebună care le-ar putea scoate ochii îmi dă fiori. La fel și ideea că, în jurul meu și, mai ales în jurul lor, există copii de 5 ani care savurează, nesupravegheați de nicio minte înțeleaptă, scene horror. Ce stimuli și provocări vor căuta acești copii peste 5-10 ani și, iertat să-mi fie egoismul, cum îi vor influența pe copiii mei eventualele prietenii cu tinerii care, de la 5 ani, s-au tot hrănit cu senzații tari?

Cu copilul la psiholog

După discuția cu prietena mea, l-am întrebat rapid pe prietenul Google ce e cu acest Granny. Am aflat că e un joc celebru printre puștii de școală și grădiniță (în ciuda recomandării producătorilor de 12 ani +) și că mulți dintre fani ajung la psiholog, cu tulburări grave de somn, cu stări de anxietate și nu numai. ”În ultimele săptămâni, la cabinet s-au prezentat foarte multi copii de diferite vârste cu anxietate cu atacuri de panica, în urma expunerii scurte sau mai îndelungate la jocuri de groază pe tabletă sau pe telefon. Copiii au ajuns să nu mai poată dormi singuri, să le fie frică de întuneric, să se trezească în toiul nopții plângând sau urlând de frică și de disperare, manifestând chiar dificultatea de a respira, înțepături în piept și povestesc, cu mâinile care le tremură, cum îi urmărește Granny plină de sânge și cum urmează să îi omoare într-un mod sadic”, scrie psihologul Irina Forgaciu într-un articol pe această temă.

Tu știi ce fac copiii tăi când tu ești la serviciu?

Știu, părinții muncesc mult și ajung să-și vadă copiii seara, 1-2 ore, când, de cele mai multe ori, fac teme sau vor să se relaxeze în liniște și le pun celor mici tableta în brațe. Bunicii sunt depășiți de tehnologie, bonele, la fel, iar profesorii au control minim asupra a ceea ce fac ei online. Și ne trezim în felul acesta cu copii de 5 ani amenințând prin parcuri că le vor scoate ochii prietenilor și cu părinți disperați că au copii violenți, pe care nu-i chip să-i mai controleze și cu care nu mai găsesc nicio cale de comunicare.

Dacă lipsa timpului pentru a relaționa cu propriul copil este perfect scuzabilă până la un punct, pentru lipsa controlului sau, mai rău, pentru indiferența față de ceea ce face copilul după școală e greu să găsim scuze. Să nu ne culcăm pe-o ureche și să credem că dacă lăsăm copiii în grija profesorilor, a bunicilor, a bonelor, e o garanție a faptul că sunt în siguranță. În cazul povestit de prietena mea, colegul fetiței ei juca chiar la școală, după ore, când, supravegheat de o învățătoare, ar fi trebuit să-și facă temele sau să aibă activități care, cu siguranță, nu includ o bunică nebună care aleargă copiii cu foarfeca pentru a le scoate ochii.

Dacă te interesează să citești mai mult despre efectul jocurilor video asupra copiilor și despre cum poți folosi ecranele în folosul lor, îți recomandăm următoarele articole:

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa