Concediile pentru salariații părinți. Care sunt, ce acte se depun, când se pot lua

TOTUL DESPRE MAME
concediu de maternitate

Concediile pentru salariaţii părinţi acoperite de legislația din România se acordă atât pe parcursul sarcinii, cât şi după naşterea copilului. Mai exact, este vorba despre concediul de risc maternal, concediul de maternitate, concediul paternal, concediul pentru creşterea copilului şi concediul pentru îngrijirea copilului bolnav. În plus, pe toată perioada concediului, părinţii beneficiază de indemnizaţii lunare de până la 85% din venitul net, care se suportă integral din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

Concediul de risc maternal

Concediul de risc maternal este reglementat de OUG nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă, fiind definit astfel: „concediul de care beneficiază salariatele pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lor şi/sau a fătului ori a copilului lor”.

Concret, actul normativ stabileşte că acest tip de concediu se acordă fără vreo condiţie de stagiu de cotizare doar salariatelor gravide, celor care au născut recent, dar şi-au reluat activitatea după efectuarea concediului de lauzie, precum şi angajatelor care alăptează.

În toate aceste cazuri, salariatele trebuie să informeze în scris angajatorul asupra stării sale, pe baza unui document medical eliberat de medicul de familie sau de medicul specialist care să le ateste starea de graviditate sau de lauzie. În cazul în care nu prezintă un astfel de document, angajatorul nu este obligat să ofere concediul de risc maternal.

Concediul de risc maternal se poate acordă, în întregime sau fractionat, pe o perioada ce nu poate depăşi 120 de zile, de către medicul de familie sau de medicul specialist, care va elibera un certificat medical în acest sens. Concediul nu poate fi acordat simultan cu alte concedii prevăzute de legislaţia privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Potrivit legislaţiei, dacă salariată gravidă nu poate îndeplini durata normală de muncă din motive de sănătate, stare atestată şi de medicul de familie, ea va avea dreptul la reducerea cu o pătrime a duratei normale de muncă, cu menţinerea veniturilor salariale.

Mai mult chiar, în cazul în care salariată desfăşoară la locul de muncă o activitate care prezintă riscuri pentru sănătatea sau securitatea sa ori cu repercusiuni asupra sarcinii şi alăptării, angajatorul este obligat să îi modifice în mod corespunzător condiţiile şi/sau orarul de muncă. Dacă acest lucru nu este posibil, atunci angajatorul o va repartiza la alt loc de muncă fără riscuri pentru sănătatea sau securitatea sa, conform recomandării medicului de medicină muncii sau a medicului de familie, cu menţinerea veniturilor salariale.

Important! Salariatele nu pot fi obligate să lucreze noaptea.

Potrivit OUG nr. 158/2005, pe durata concediului de risc maternal se acordă o indemnizaţie de risc maternal de 75% din salariul de baza care se suportă integral din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

Concediul de maternitate

nou nascut in familie

Concediul de maternitate este format din concediul pentru sarcina (prenatal) şi concediul pentru lauzie (postnatal) şi se acordă salariatelor care realizează un stagiu minim de cotizare de cel puţin o luna sau stagiu asimilat în ultimele 12 luni anterioare lunii de acordare a concediului medical de sarcina/lauzie.

Potrivit OUG nr. 158/2005, concediul pentru sarcina se acordă pe o perioada de 63 de zile înainte de naştere, iar concediul pentru lauzie pe o perioada de 63 de zile după naştere. Practic, asiguratele au dreptul la un concediu de maternitate de 126 de zile calendaristice, perioada în care beneficiază de indemnizaţie de maternitate.

Cuantumul brut lunar al indemnizaţiei de maternitate este de 85% din media veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe ţară lunar.

Conform reglementărilor legale, concediile pentru sarcină şi lauzie se pot compensa între ele, în funcţie de recomandarea medicului şi de opţiunea persoanei beneficiare, în aşa fel încât durata minimă obligatorie a concediului de lauzie să fie de 42 de zile calendaristice.

De aceleaşi drepturi beneficiază şi femeile care nu mai sunt asigurate din motive neimputabile lor, dar doar dacă nasc în termen de 9 luni de la dată pierderii calităţii de asigurat. „Faptul că pierderea calităţii de asigurat nu s-a produs din motive imputabile persoanei în cauza se dovedeşte cu acte oficiale eliberate de către angajatori sau asimilaţii acestora”, se menţionează în OUG nr. 158/2005.

În această situaţie, baza de calcul a indemnizaţiei de maternitate se constituie din media veniturilor lunare pe baza cărora s-a calculat contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii, din ultimele 6 luni anterioare datei pierderii calităţii de asigurat.

Concediul paternal

tatăl

Concediul paternal se acordă în conformitate cu prevederile Legii nr. 210/1999 şi a HG 244/2000, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii concediului paternal. Concret, potrivit acestor acte normative, taţii beneficiază de două tipuri de concediu în ceea ce priveşte copilul nou-născut: concediul paternal de cinci zile, care poate fi prelungit cu încă zece în cazul în care au absolvit cursul de puericultură susţinut de medicul de familie, şi concediul de creştere şi îngrijire a copilului de până la doi ani.

Mai exact, concediul paternal se acordă pe baza de cerere, în primele opt săptămâni de la naşterea copilului, justificat cu certificatul de naştere al acestuia din care rezultă calitatea de tată. Potrivit Codului muncii, cele cinci, respectiv 15 zile de concediu paternal, constituie vechime în muncă, iar angajatorul nu poate refuză acordarea concediului.

Indemnizaţia pentru concediul paternal se plăteşte din fondul de salarii şi este egală cu salariul corespunzător perioadei respective. Această se include în veniturile impozabile ale salariatului şi se calculează pe baza salariului brut realizat, incluzând sporurile şi adaosurile la salariul de baza.

În cazul în care tatăl optează pentru concediul de creştere şi îngrijire a copilului până la doi ani, indemnizaţia reprezintă 85% din media veniturilor nete înregistrate în ultimele 12 luni dinaintea naşterii copilului.

Orice ar alege – concediu de paternitate de cinci zile sau concediu parental de unul sau doi ani – suspendarea contractului de muncă pentru efectuarea concediului trebuie declarată în registrul general de evidenţă a salariaţilor (REVISAL), a punctat Maria Cojocariu, Senior Payroll Accountant în cadrul Accace.

Începând de la 1 martie 2012, din totalitatea concediului de creştere şi îngrijire a copilului până la doi ani, cel puţin o luna îi revine tatălui. În cazul în care tatăl renunţă la respectivă luna, ea se pierde, iar statul nu oferă niciun fel de compensaţie.

Cererea pentru solicitarea de către tată a respectivei luni din concediul parental trebuie depusă cu cel puţin 30 de zile înainte de intrarea efectivă în acest concediu. Respectivă luna de concediu poate fi luată în orice moment în perioada de doi ani, respectiv de un an a concediului.

Concediul de creştere a copilului

Conform OUG nr. 111/2010, persoanele care, în ultimul an anterior datei naşterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri din salarii, venituri din activităţi independente sau venituri din activităţi agricole supuse impozitului pe venit, pot beneficia opţional de următoarele drepturi:

  • concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la un an, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap, precum şi de o indemnizaţie lunară;
  • concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, precum şi de o indemnizaţie lunară.
  • Concediul şi indemnizaţia lunară se cuvin pentru fiecare dintre naşteri şi se acordă doar dacă solicitantul îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
  • este cetăţean român, cetăţean străin sau apatrid;
  • are domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul României;
  • locuieşte în România împreună cu copilul/copiii pentru care solicită drepturile şi se ocupă de creşterea şi îngrijirea acestuia/acestora.
    Mai mult decât atât, începând cu anul 2012, pentru menţinerea dreptului la concediu şi indemnizaţie, beneficiarii care au drepturi stabilite de cel puţin 6 luni au obligaţia să îşi achite impozitele şi taxele locale faţă de bugetul local pentru bunurile pe care le deţin în proprietate. În caz contra, ei riscă să le fie suspendată indemnizaţia. Totuşi, de la această regulă sunt exceptate persoanele singure care se ocupă de creşterea şi îngrijirea unuia sau a mai multor copii.

Indemnizaţia se acordă pe baza de cerere, însoţită în mod obligatoriu de:

  • copia actului de identitate al solicitantului şi a certificatului de naştere al copilului pentru care se solicită dreptul ori, după caz, de livretul de familie, certificate pentru conformitate cu originalul de către persoană care primeşte documentele;
  • actele doveditoare privind calitatea solicitantului şi relaţia acestuia cu copilul/copiii pentru care solicită dreptul, după caz;
  • actele doveditoare care să ateste că în ultimul an anterior datei naşterii copilului au realizat venituri timp de 12 luni;
  • dovadă eliberată de angajator sau organele competenţe privind veniturile realizate;
  • dovadă privind suspendarea activităţii pentru perioada în care se solicită concediul pentru creşterea copilului;
  • orice alte documente care să ateste îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate.
  • Cererile pentru acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului şi documentele din care rezultă îndeplinirea condiţiilor legale de acordare a acesteia se depun la primăria comunei, oraşului, municipiului, respectiv sectoarelor municipiului Bucureşti pe rază căreia solicitantul îşi are domiciliul sau reşedinţa.

    Când nu pot fi părinţii concediaţi de angajator

Salariatele gravide nu pot fi concediate.
Potrivit legislaţiei, angajatorul nu poate concedia salariatele gravide, care au născut recent sau alăptează, pe cele aflate în concediu de risc maternal sau în concediu de maternitate, în concediu de creştere copil până la vârstă de 2 ani, pespectiv 3 ani pentru copilul cu handicap, în concediu de îngrijire copil bolnav până la vârstă de 7 ani, respectiv 18 ani pentru copilul cu handicap.

Excepţie de la această regulă fac situaţiile de reorganizare judiciară sau falimentul angajatorului.

Indemnizaţia de creştere a copilului, acordată doar dacă impozitele sunt achitate

Pentru a primi indemnizaţie de creştere a copilului, beneficiarii au obligaţia de a-şi achita taxele şi impozitele. Regulă a fost introdusă în luna octombrie a anului 2012, prin Legea nr. 166/2012, care stabileşte că beneficiarii trebuie să achite impozitele aferente anului anterior până la dată de 31 ianuarie a fiecărui an, iar dacă nu îndeplinesc această obligaţie, dreptul la indemnizaţie li se suspendă.

Totuşi, reglementările prevăd şi o perioada de graţie. Mai precis, beneficiarii pot amână plăţile până la dată 31 martie a fiecărui an, astfel încât suspendarea indemnizaţiei va fi dispusă de către primar începând cu luna aprilie.

Cine poate primi stimulent de inserţie?

Părinţii care, deşi aflaţi în concediul de creştere a copilului, se hotărăsc să se întoarcă la serviciu înainte de încheierea concediului, pot beneficia de stimulent de inserţie.

În momentul de faţă, cuantumul lunar al stimulentului de inserţie este de 1 ISR (indicator social de referinţă), adică de 500 lei, suma pe care părintele o va primi pentru fiecare naştere sau adopţie.

Concediul pentru îngrijirea copilului bolnav

copiii mei sunt bolnavi totul despre mame

Potrivit OUG nr. 158/2005, asiguraţii au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani, iar în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiunile intercurenţe, până la împlinirea vârstei de 18 ani.

De indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav beneficiază, opţional, unul dintre părinţi, dacă solicitantul îndeplineşte stagiul de cotizare în sistemul de asigurări sociale de sănătate, adică de o luna realizată în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul medical.

Totodată, de aceleaşi drepturi vor beneficia şi asiguraţii care au adoptat, au fost numiţi tutore, cărora li s-au încredinţat copii în vederea adopţiei sau le-au fost daţi în plasament.

Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau a copilului cu handicap cu afecţiuni intercurenţe până la împlinirea vârstei de 18 ani se acordă pe baza certificatului de concediu medical eliberat de medicul de familie şi a certificatului pentru persoanele cu handicap, emis în condiţiile legii, după caz.

Durata de acordare a indemnizaţiei este de maximum 45 de zile calendaristice pe an pentru un copil, cu excepţia situaţiilor în care copilul este diagnosticat cu boli infectocontagioase, neoplazii, este imobilizat în aparat gipsat, este supus unor intervenţii chirurgicale. În aceste cazuri, durata concediului medical va fi stabilită de medicul curant, iar după depăşirea termenului de 90 de zile, de către medicul specialist, cu aprobarea medicului expert al asigurărilor sociale.

Cuantumul brut lunar al indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului bolnav este de 85% din media veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe ţară lunar.

Articol preluat de pe www.avocatnet.ro. Puteţi citi AICI articolul original.

 
 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa