Care sunt dezavantajele custodiei comune?
Vieţile copiilor seamănă cu cele ale unor vânzători ambulanţi: niciodată cu un loc al lor care să le dea sentimentul de apartenenţă. Acest aspect este valabil mai ales în acele cazuri când nu există un program antestabilit, iar copiii jonglează cu domiciliile în funcţie de nevoile părinţilor. Situaţia se agravează atunci când nevoile celor mici sunt minimizate sau nu sunt luate în considerare.
Copiii cu dizabilităţi de învăţare, de exemplu, vor avea mai multe probleme de organizare a temelor, atunci când fac naveta între două case. Când părinţii nu au o legătură permanentă cu sarcinile şcolare ale copiilor, lacunele încep să apară.
Impactul psihologic poate fi senzaţia lipsei de control în viaţa unui copil. Predictibilitatea şi stabilitatea ajută copiii să îşi dezvolte încrederea şi capacitatea de a-şi asuma riscuri rezonabile.
Deşi copiii au beneficii financiare, nu se poate spune la fel despre părinţi. Cheltuielile sunt mai mari în menţinerea a două locuinţe. Este nevoie de două seturi de haine, mobilă, precum şi alte necesităţi.
Taţii sunt uneori nepregătiţi pentru responsabilităţile reale ale custodiei comune. În ciuda influenţei mişcării feministe, realitatea este că majoritatea femeilor sunt în continuare principalii îngrijitori ai copiilor, chiar şi atunci când lucrează cu normă întreagă. Unii tați se obişnuiesc uşor cu noul rol, dar alţii au mai multe dificultăţi.
Când părinţii au probleme matrimoniale nerezolvate, custodia comună poate provoca noi conflicte de familie. Acest lucru este îngrijorător, deoarece custodia comună necesită o comunicare mult mai bună între parteneri, iar un astfel de contact poate agrava conflictul şi animozitatea deja existente. Atunci când un părinte se recăsătoreşte şi există şi alţi copii care se alătură familiei, noi aspecte de loialitate trebuie să fie sortate. Noul partener poate dezagrea prezența constantă a „fostului” în viaţa lor. În schimb, unii oameni al căror aranjament de custodie presupune contact minim spre nul între foştii parteneri, au o libertate mai mare de a-şi vedea mai departe de viață.
Ce pot face părinţii pentru a face custodia comună să funcţioneze?
În primul rând, părinţii ar trebui să ia în considerare încrederea în problemele parentale pe care le-au avut în timpul căsătoriei. Alte considerente importante sunt:
- Dorinţa părinţilor de a face lucrurile să funcţioneze;
- Nevoile şi personalităţile copiilor;
- Situaţia financiară a familiei.
Cercetările indică faptul că echilibrul emoţional al părinţilor înainte de divorţ poate fi cel mai bun indicator al modului în care fiecare se va comporta după aceea, indiferent de tipul de custodie. Astfel, copiii ai căror părinţi au relații amiabile par a se descurca cel mai bine în orice formă de aranjament.
Custodia comună funcţionează cel mai bine atunci când:
- Părinţii păstrează o relaţie civilizată.
- Aranjamentele sunt planificate în funcție de nevoile copiilor.
- Programul amândurora este previzibil şi stabil, dar suficient de flexibil pentru a fi schimbat atunci când şi dacă circumstanţele o impun.
- Părinţii locuiesc în proximitate fizică.
- Părinţii sunt atenţi să se sprijine şi să nu se submineze reciproc, indiferent de propriile lor sentimente.
- Resursele financiare sunt disponibile pentru a susţine două domicilii.
Când părinții se despart este o carte despre ce simt copiii când părinții lor se despart.
Cum poate un cuplu divorţat să ajungă la un acord de custodie comună?
Divorţul prin mediere oferă cea mai bună structură pentru a discuta şi negocia în detaliu acordul părintesc. Mediatorii sunt specialişti instruiţi să ajute cuplurile să înveţe cum să comunice amiabil, în aşa fel încât custodia comună să funcţioneze.
Partenerii vorbesc faţă în faţă şi menţin controlul asupra deciziilor importante.
Sistemul judiciar presupune o luptă între două părţi, luptă ce poate fi epuizantă, atât emoţional, cât şi financiar. Odată ce încep acuzaţiile şi diversele cereri, este foarte greu să se mai găsească un acord comun în ceea ce priveşte custodia copiilor.
Nu este o coincidenţă că, în țările în care custodia comună se practică de mult timp, divorţurile prin mediere rezultă în custodie comună mult mai frecvent decât atunci când se ajunge la tribunal. Un mediator poate ajuta părinţii să discute despre ce este cel mai bine pentru copiii lor, şi să îi ajute să decidă dacă custodia comună este o soluţie sau un risc pentru familia lor.
