Până acum, procedura de adopţie în ţara noastră era ca o sarcină cu probleme pentru ambii parteneri. Dar noua lege a adopţiei (233/2011), intrată recent în vigoare, vine să scurteze şi să faciliteze drumul viitorilor părinţi către copilul mult aşteptat. Dar să vedem ce s-a schimbat! Iată, mai jos, modificările importante care i s-au adus vechii legi (273/2004) privind adopţia copiilor în România:
Când devine adoptabil un copil
- Conform noii legi, un copil este declarat adoptabil dacă la împlinirea unui an de la instituirea măsurii de protecţie specială părinţii biologici sau rudele de până la gradul al IV-lea nu pot fi găsite sau refuză reintegrarea sau integrarea acestuia în familie.
- O altă situaţie în care un copil devine adoptabil este atunci când părinţii sau rudele de până la gradul al IV-lea declară în scris că nu doresc să se ocupe de creşterea şi îngrijirea acestuia şi nu-şi retrag această declaraţie în termen de 60 de zile.
- În cazul în care copilul este înregistrat ca având părinţi necunoscuţi, adopţia se va stabili în maximum 30 de zile de la eliberarea certificatului de naştere.
- Dacă părintele biologic al copilului este minor şi a împlinit 14 ani, acesta îşi poate exprima acordul scris la adopţia copilului, asistat de ocrotitorul legal. În cazul în care părinţii fireşti nu au împlinit 14 ani, copilul nu poate fi dat spre adopţie.
Copilul din afara căsătoriei
Până recent, atunci când un cuplu dorea să înfieze un copil, alegea această cale: soţul declara copilul pe care doreau să-l înfieze ca şi cum ar fi fost copilul său natural şi, ulterior, soţul şi soţia îl adoptau. Această “scurtătura” era abordată chiar la indicaţia oamenilor din sistem. Conform noii legi, soţia poate adopta copilul născut în afara căsătoriei al soţului, numai în cazul în care expertiza ADN confirmă că acesta este tatăl biologic.
Adopţiile internaţionale
O schimbare semnificativă în textul legii priveşte adopţiile internaţionale.
Astfel, cetăţenii români cu domiciliul în străinătate care doresc să adopte un copil din România pot demara procedura de adopţie. În primă fază, aceştia se pot adresa autorităţilor din domeniul adopţiei din ţara respectivă pentru solicitarea atestatului de familie adoptatoare.
Cine poate adopta:
- Rudele de până la gradul al IV-lea ale copilului pentru care a fost deja deschisă procedura adopţiei interne.
- Familiile în care cel puţin unul dintre soţi este şi cetăţean român.
- Cetăţenii străini, dacă sunt căsătoriţi cu părintele natural al copilului adoptabil.
Persoanele adoptatoare trebuie să dovedească faptul că au posibilitatea să locuiască permanent în statul în care se află. În plus, acestea au obligaţia de a locui cel puţin 30 de zile consecutiv în România pentru a întări relaţia cu copilul.
Pot fi adoptaţi copiii adoptabili care în termen de doi ani nu au fost adoptaţi de o familie cu reşedinţa în România.
Adopţiile succesive
Prezenta lege permite adopţiile succesive în cazurile în care persoana/familia adoptatoare a decedat, situaţie în care adopţia se anulează în data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de încuviinţare a noii adopţii, sau în cazul în care adopţia anterioară a încetat din orice alt motiv.
Legea mai permite adoptaţia succesivă în cazul în care copilul a fost adoptat de către un singur părinte, necăsătorit, care se află într-o relaţie stabilă şi convieţuieşte cu o persoană de sex opus, necăsătorită, şi declară prin act notarial că noul adoptator a participat direct şi nemijlocit la creşterea şi îngrijirea copilului, pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin cinci ani.
Cine nu poate adopta
Chiar dacă legea a devenit mai blândă cu cei care vor să devină părinţi, există interdicţii clare în câteva situaţii:
- În cazul familiilor al cărei copil beneficiază de o măsură de protecţie specială sau care este decăzută din drepturile părinteşti.
- Dacă persoana care vrea să adopte a fost condamnată definitiv pentru o infracţiune contra persoanei sau contra familiei, săvârşită cu intenţie, precum şi pentru infracţiunea de trafic de persoane sau trafic şi consum ilicit de droguri.
- În cazul persoanelor care vor să adopte singure şi au soţi care sunt bolnavi psihic, au handicap mintal sau se află într-una din situaţiile mai sus menţionate.
Termenele de judecată
Pe lângă modificările mai sus menţionate, noua lege prevede şi reducerea termenelor de judecată a cazurilor care intră sub incidenţa prezentei legi la maximum 10 zile, dar şi a termenelor de redactare şi comunicare a hotărârilor pronunţate.
Relaţia familie adoptivă – copil adoptat – părinţi fireşti/rude
Conform noii legi, copilul adoptat are dreptul de a-şi cunoaşte originile şi propriul trecut şi beneficiază de sprijin în demersurile de contactare a părinţilor naturali sau rudelor. Acesta are dreptul să solicite şi să obţină informaţii despre adopţie sau informaţii despre traseul instituţional şi istoricul personal, cu condiţia să nu dezvăluie identitatea părintilor biologici. La rândul lor, părinţii fireşti sau rudele au dreptul de a obţine informaţii despre copilul adoptat numai în cazul în care există acordul expres al acestuia sau al persoanei/familiei adoptatoare.
Persoana/familia adoptivă este obligată să informeze gradual copilul că este adoptat, începând de la vârste cât mai mici, cu sprijinul specialiştilor din cadrul compartimentului de adopţii şi postadopţii al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. AICI ai câteva sfaturi care îţi vor fi de folos pentru această situaţie.
În rest, o familie fericită vă doresc!
