Ordinul de protecție provizoriu pentru abuzuri poate fi dat de polițist. Care sunt demersurile

TOTUL DESPRE MAME
femeie violenta stop

Ordinul de protecție provizoriu. Chiar dacă s-a lăsat ceva timp așteptată, reglementarea unui ordin de protecție care să poată fi dat pe loc de către polițist nu poate fi diminuată ca importanță: este un pas legislativ care umple perioada de timp până la obținerea unui ordin de protecție de la judecător, aplicabil până la șase luni. Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR) ne-a spus că, în aproape trei luni de când reglementarea se aplică, au fost emise peste 1.300 de ordine de protecție provizorii.

Din 28 decembrie 2018, ordinele de protecție pot fi date și direct de către polițist – ordinele de protecție provizorii, așa cum sunt numite în Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violentei în familie și reglementate în mod special printr-un ordin de ministru.

Până la acel moment, polițiștii nu puteau să dea astfel de ordine ei înșiși, pentru că asta cădea în competența unui judecător – altfel spus, cererea de emitere a unui astfel de ordin se înainta unui judecător și dura câteva zile până când cererea se aproba (sau nu) și puteau fi luate măsuri concrete în baza respectivului ordin.

Ordinul de protecție provizoriu. De ce a fost nevoie ca polițistul să dea acest ordin

Nu că judecătorul ar fi dispărut acum din schemă, nici pomeneală, doar că modificarea legii și introducerea acestor ordine de protecție provizorii a însemnat acoperirea unei perioade de timp – cea de până la încuviințarea ordinului de către judecător – în care se puteau întâmpla multe, dar și în care agresorul nu putea fi îndepărtat pe loc din locuința victimei.

Acum, ordinul dat de polițist e înaintat apoi unui procuror, pentru confirmare. Acesta, mai departe, trimite ordinul confirmat și alte documente alăturate la judecătorie, demers prin care se cere ordinul de protecție „obișnuit”, prin care se pot dispune măsuri pentru până la șase luni de la data emiterii sale.

Ordinul de protecție provizoriu și efectele lui

De când a devenit posibilă emiterea ordinului (28 decembrie 2018) și până la finalul lunii martie 2019, au fost emise 1.326 de ordine provizorii de protecție, 902 în mediul urban și 424 în mediul rural.

Ca să facem o comparație, dintr-o informare a Poliției Române aflăm că, în primele 11 luni ale anului 2018, au fost emise de către instanțele judecătorești 3.438 de ordine de protecție, cele mai multe la solicitarea victimelor (3.393), alte 22 la solicitarea procurorului și 23 la solicitarea altor instituții cu atribuții în domeniu.

În ritmul dat de primele luni ale acestui an, devine previzibil că numărul ordinelor de protecție provizorii va fi unul destul de mare la finele acestui an, dar va trebui să așteptăm să vedem câte dintre aceste ordine provizorii se transformă, sub bagheta unui judecător, în ordine de protecție obișnuite, cu aplicare extinsă.

Peste 35.000 de violenețe domestice în 2018

„În primele 11 luni ale anului trecut (2018 – n.red.), la nivel national, au fost sesizate 35.623 de infracțiuni din sfera violenței domestică (52,3 % în mediul urban și 47,7 % în rural). Dintre acestea, ponderea cea mai mare parte este reprezentată de faptele de «lovire sau alte violențe» – 58,6%, urmate de „amenințare” – 7,25%, «abandon de familie» – 21,33% și «nerespectare a ordinelor de protecție» – 3,71%. Din punct de vedere al locului comiterii faptelor, cele mai multe infracțiuni s-au comis la domiciliul subiecților (75% din totalul infracțiunilor)”, informa Poliția Română la începutul anului 2019.

Polițiștii pot interveni în cazurile de violență domestică din oficiu sau atunci când primesc sesizări, acestea putând să vină chiar din partea unor persoane care nu sunt parte în conflict, dar care au asistat la actele de violență, le-au auzit ș.a.m.d. Ordinul de protecție provizoriu este emis dacă polițistul, în baza unui chestionar cu câteva întrebări adresate victimei, vede că sunt bifate câteva criterii în dreptul cărora legea stabilește că există un risc iminent pentru victimă, pentru viața și integritatea sa fizică – un risc care s-ar produce dacă agresorul ar mai rămâne în aceeași locuință cu ea.

Așa cum spuneam mai sus, partea bună a acestei noi reglementări e că face posibilă emiterea acestui ordin mult mai repede, premergător celui obișnuit, încuviințat de judecător. Ce poate dispune polițistul, prin acest ordin, potrivit legii:

  • evacuarea temporară a agresorului din locuința comună, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
  • reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința comună (se va dispune cu măsura de mai sus);
  • obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate prin acesta;
  • obligarea agresorului de a nu comunica, sub nicio formă, cu victima sau cu membri de familie ai acesteia;
  • obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere;
    predarea de către agresor organelor de poliție a armelor deținute.

În ce măsură se și repectă aceste ordine?

Respectarea acestor ordine, a măsurilor dispuse prin acestea, este o cu totul altă discuție însă. Nu doar din perspectiva agresorului care alege să treacă peste obligațiile și interdicțiile ce-i sunt impuse, cât și din perspectiva prevenirii faptelor prin care încalcă agresorii ordinele de protecție.

Dintr-un raport al Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați putem vedea că, în 2017, au fost emise 2894 de ordine de protecție, cu 1011 cazuri de încălcări de ordine de protecție – încălcări constatate de autorități (numărul putând fi, așadar, mai mare).

Problema violențelor domestice nu se rezumă, de fapt, doar la prevenirea unor chestiuni prin emiterea unor ordine de protecție și la sancționarea faptelor deja comise prin instrumentele pe care legea le pune la dispoziție. Problema violențelor domestice cuprinde și o importantă componentă de servicii sociale pentru victimele violențelor domestice și una de prevenire.

Legislație bună, aplicare deficitară

O parte din prevenire înseamnă și conștientizare, care se poate realiza numai prin informare și prin atenția pe care opinia publică alege să o plaseze în acestă direcție.

Cât despre serviciile sociale prevăzute de lege (de la centre de găzduire de urgență, locuințe protejate și centre de recuperare pentru victime, până la cele destinate agresorilor), acestea sunt de competența autorităților, a statului, cu totul – de la alocarea de fonduri la folosirea corespunzătoare a acelor fonduri, la nivel local.

Ca o concluzie, legislativul poate să vină să impună măsuri dacă nu excelente, măcar satisfăcătoare prin care să fie rezolvate niște probleme sau preîntâmpinate niște riscuri; or, din perspectivă legislativă, ordinul de protecție provizoriu este un pas important pentru victimele violențelor domestice.

Dar e necesar ca executivul, administrația centrală și locală, să facă pașii următori, iar puterea judecătorească să nu paralizeze, din inerția aplicării legii, demersuri făcute pentru protecția victimelor agresiunilor domestice.

SURSA: avocatnet.ro

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa