“A doua sarcină ne-a salvat familia”

mamă gravidă copil brațe

Ce rost are să faci un alt copil după ce ai trecut prin experiența traumatizantă a primului născut venit pe lume cu probleme de sănătate? Mulți ar sfătui un astfel de cuplu să se concentreze pe îngrijirea copilului bolnav. Să crești un copil cu nevoi speciale de îngrijire este o adevărată provocare pentru părinți. Ce a determinat-o pe o mamă din București să își dorească o nouă sarcină, conștientă fiind că în paralel va trebui să se ocupe de sănătatea primului copil, vă povestim în cele ce urmează.

De la sarcina perfectă la disperarea de a-și pierde bebelușul

Iulia a lucrat ani de zile într-o multinațională, concentrată fiind pe cariera sa. La 34 de ani, s-a gândit că este timpul să devină mamă. A rămas repede însărcinată, iar totul părea că merge perfect. Cu o lună înainte de naștere, la un control de rutină, medicul i-a spus că bebelușul pare a avea o problemă cardiacă. „Am simțit că paralizez. George, soțul meu, mi-a spus că trebuie să fie o greșeală și a făcut repede o programare la alt medic. Rezultatul a fost același. După câteva zile în care nu am vrut să văd pe nimeni, m-am hotărât să fac orice îmi stă în putere pentru a-mi salva pruncul”.

Au ajuns la o clinică în Germania în săptămâna 39 de sarcină. Li s-a explicat întreaga procedură și, spre surprinderea Iuliei, a fost lăsată să nască natural. La 40 de săptămâni și 3 zile, s-a declanșat travaliul. „Personalul medical mi-a dat încredere. Eram convinsă că voi naște prin cezariană. În România cred că așa s-ar fi întâmplat. Am născut normal, după un travaliu destul de lung, dar l-am avut pe George alături de mine. Pe Andrei l-am putut ține la piept un timp. Știam ce va urma, dar acele momente m-au determinat să lupt cu și mai multă putere”.

Când dragostea învinge boala

Andrei a suferit apoi mai multe intervenții chirurgicale și din fericire medicii au reușit să îi rezolve în mare parte anomalia cu care se născuse. Lunile care au urmat nașterii au fost un coșmar pentru Iulia. A luptat să își mențină lactația în zilele în care pruncul îi era la terapie intensivă. „Medici mi-au spus că laptele meu este cea mai bună hrană pentru Andrei. Mi se părea că fiecare picătură de lapte este un medicament pentru el. Determinarea asta m-a făcut să îl alăptez până la doi ani, chiar dacă în primele săptămâni la sân a stat în permanență o pompă și nu copilașul meu”.

Au urmat luni întregi cu un program foarte bine stabilit, cu o medicație complexă și o frică nebună să nu se întâmple ceva rău. „Mi-a fost foarte greu. Nu am mai știut ce e somnul. Eram teleghidată și concentrată pe îngrijirea lui Andrei și atât. În puținele clipe în care aveam un moment de respiro nu puteam decât să mă bucur că îl am lângă mine și să fiu recunoscătoare pentru asta”.

„Îmi doresc să fiu din nou mamă!”

După un an și jumătate de la nașterea lui Andrei, lucrurile s-au mai stabilizat. Toate eforturile dăduseră roade, iar băiețelul creștea aproape la fel ca unul fără probleme de sănătate. Brusc, în mintea Iuliei a încolțit ideea de a fi din nou mămică!

Este o nebunie! Asta mi-au spus toți. Inclusiv cei din familie. Nu-ți ajunge tot calvarul prin care ai trecut? Nu te vei descurca cu doi! Dacă și al doilea copil va avea o problemă? Recunosc, toate aceste așa-zise sfaturi m-au făcut să stau puțin pe gânduri. Dar îl vedeam zilnic pe Andrei în parc alături de alți copii. Le vedeam pe mămicile cu mai mulți copii cât sunt de împlinite. Aveam mereu în minte gândul că un frățior sau o surioară pur și simplu va face ca familia noastră să fie una întreagă”.

În Germania, i-a spus medicului care se ocupa de Andrei că își dorește un nou bebeluș. Acesta a încurajat-o și a sfătuit-o să facă o serie de teste genetice înainte de a rămâne însărcinată. Analizele au arătat că există riscul ca și al doilea copil să aibă probleme de sănătate. Dar s-a hotărât să încerce. Un an mai târziu, a venit pe lume Sara.

Familia perfectă, în patru

„Sara a adus normalitatea în familia noastră. Este echilibrul nostru. Din fericire, toate temerile noastre legate de o posibilă malformație și în cazul fetiței s-au spulberat după nașterea sa.”

Andrei și-a primit cu mare bucurie surioara. A trecut și printr-o scurtă perioadă de gelozie, dar Iulia și George au știut să îi acorde atenția necesară pentru ca integrarea în familie a micuței Sara să fie cât mai bună. „Așteaptă să crească și să se joace împreună. Acum călătorim foarte mult și sunt extrem de fericită când îi văd cum se bucură de clipele petrecute în familie. Au personalități total diferite, dar este bine așa. Andrei este mult mai tolerant, protector, și-a înțeles foarte bune rolul de frate mai mare. Sara îl vede pe Andrei ca pe un mentor, îi soarbe efectiv cuvintele. Bineînțeles, sunt și momente de tensiune, de rivalitate” .

Pe de altă parte, Iulia i-a explicat Sarei că fratele ei mai mare a avut o “bubă la inimioară” când era foarte mic, că acum este bine, dar trebuie să aibă împreună grijă de el. Calvarul prin care a trecut Andrei nu s-a încheiat. Acesta are în continuare nevoie de o îngrijire deosebită și de monitorizări periodice la clinica din Germania.

Copiii ne învață să trăim

Iuliei, Sara i-a adus acel confort pe care orice părinte îl simte când știe că pruncul său este bine. Să ai doi copii mici, dintre care unul cu probleme de sănătate, este epuizant fizic și psihic. Recunoaște că a avut numeroase momente de cădere, când simțea că universul a fost nedrept cu ea. A știut însă că familia ei are nevoie de o mamă puternică chiar dacă simte că este la capătul puterilor.

„Știu că se vor iubi mereu, că se vor sprijini în tot ceea ce fac, iar gândul asta șterge toate nopțile albe. Ei mă învață să trăiesc prezentul, să nu mă mai gândesc nici la trecut, nici la viitor. Acum știu că am luat decizia cea mai bună atunci când m-am hotărât să o am pe Sara. Poate a fost un gând egoist. Poate îmi doream cu ardoare un copil normal. Simt însă că ea a fost impulsul care ne-a făcut să privim viața cu mai multă seninătate. Da, viața noastră nu este ușoară, dar e frumoasă. A doua sarcină ne-a salvat familia!”

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()