Alegerea unui afterschool potrivit – experiența noastră

M-a motivat să scriu acest text valul de mesaje pe care le primesc chiar acum pe wahtsapp. Sunt fotografii și scurte filme de la o petrecere pentru copii organizată de angajații afterschool-ului la care merge băiatul meu. Mă uit pe poze și mă gândesc că, din nou, copilul meu a avut dreptate. Alegerea unui afterschool potrivit pentru băiatul meu s-a dovedit o experiență tip încercare și eroare.

Dacă e ceva ce am învățat foarte bine despre copilul meu în cei șapte ani de când l-am născut este că refuzul lui categoric este semn că trebuie să acționez și nu să aștept sa-i treacă. Așa a fost în experiența noastră cu logopedul, la fel s-a întâmplat și cu alegerea unui afterschool potrivit.

Prima încercare

Înainte să înceapă școala, am mers să vizităm un afterschool călduros recomandat de o bună cunoștință. „Sunt foarte bine organizați și în vacanțe fac niște tabere minunate. Copilul meu a rămas cu mulți prieteni de la acel after”, mi-a zis ea. Încurajată de cele auzite am sunat să stabilesc o vizită.

Sediul este o vilă cu un mic spațiu de joacă în curte. În interior trei încăperi amenajate ca niște clase și una cu paturi pliabile pentru somn. Știind că încă de la cinci ani băiatul meu nu doarme la prânz, am întrebat se se întâmplă dacă refuză. ”Așa ne spun majoritatea părinților, dar ei vin atât de epuizați de la școală încât înainte de a termina de citit povestea ei deja dorm”, a fost răspunsul, care, recunosc, m-a bucurat. Dar nu mi-am dat seama atunci că ce am auzit era de fapt un pseudorăspuns. Nu mi-au zis concret ce se întâmplă dacă el chiar refuză.

”M-au pus să dorm, iar eu nu am vrut”

Ca părinte, am apreciat că, așa cum spunea și cunoștința, erau foarte bine organizați. În cei zece ani de când primesc copii, au reușit să pună totul la punct. În ziua deschiderii ni s-au oferit toate informațiile. Pur și simplu nu aveai ce să le reproșezi. Funcționau toți ca un mecanism bine uns: șoferi, femeie de serviciu, cadru medical, învățători care și la școală aveau elevi de aceeași vârstă cu cel al copiilor din grupa de la afterschool, ajutori de învățători pentru clasele a treia și a patra, unde programul devine complicat. Entuziasmul meu nu avea margini.

„Ei, cum a fost? Ți-a plăcut?” – l-am întrebat nerăbdătoare în prima zi.
„Nu prea”, a zis copilul. ”M-au pus să dorm, iar eu nu am vrut”.
„Stai și tu în pat și aștepți să treacă ora aceea”, i-am spus gândind în sinea mea că nu e obosit copilul chiar din prima zi de școală, ca să doarmă.

Am primit numeroase semnale că ceva nu este în regulă

În ziua următoare dialogul s-a repetat. Ca să îl ajut i-am zis că dacă nu vrea să doarmă, pote sta cu ochii deschiși și să se gândească la ceva drăguț. A părut încântat de opțiune. Dar a treia zi când a venit mi-a spus că nu l-au lăsat să stea cu ochii deschiși. Mai mult, a fost mutat cu patul lângă supraveghetoare, care nu îi dă voie nici să se întoarcă cu spatele la ea. Practic, copilul trebuie să stea nemișcat doar cu fața la ea și cu ochii închiși timp de o oră. Nu știu cum voi, dar eu amorțesc dacă stau în aceeași poziție atâta timp. Mai mult decât atât, sunt pedepsiți și nu li se mai citește povestea înainte de somn. În plus, mi-a mai zis că a fost certat la locul de joacă și a fost pus să stea pe bancă.
În fiecare dimineață îmi spunea că vrea să meargă la școală, dar că mă roagă frumos să nu îl pun să meargă și la afterschool. Seara, când venea acasă, îl simțeam încărcat emoțional și îi lua foarte mult timp să se liniștească. Toate acestea îmi dădeau semnale clare că ceva nu se leagă acolo așa că am decis să nu mai las șoferul să aducă copilul acasă, ci să merg chiar eu și să aflu unde este problema.

Replica care a limpezit apele: ”Nu avem soluții pentru un copil ca al dumneavoastră”.

Mai întâi am vorbit cu învățătoarea. Nu e cel mai cuminte copil, mi-a zis, dar lucrează bine și îi place să construiască. Cu supraveghetoarea, care e și mâna dreaptă a directoarei, discuția nu a mai fost atât de încurajatoare. În mod special cu ea am vrut să vorbesc fără copil de față. ”Lăsați-l să audă”, mi-a zis categoric. ”Nu vrea deloc să doarmă și îi deranjează și pe ceilalți așa că l-am mutat lângă mine ca să îl pot păzi”. Îmi cunosc copilul, am încercat să-i explic, el dacă obosește nu poate să doarmă înainte de a-și consuma energia. Deci, practic, când vine de la școală, nevoia lui este să alerge nu să doarmă. Mă îndoiesc că lucrurile se vor schimba, i-am zis, de aceea am întrebat care e soluția pentru această situație. În acest moment, s-a implicat și directoarea care a zis scurt: ”Nu avem soluții pentru un copil ca al dumneavoastră”.

După acest dialog concluziile s-au tras de la sine, i-am cerut o săptămână băiatului meu pentru a găsi alt afterschool. ”Acum, că ai văzut acest after, poți să îmi spui concret ce ți-ai dori diferit, ca să știu ce să caut?” – am întrebat copilul. Știa bine. Voia un spațiu de joacă mai mare, să nu fie obligat să doarmă și să nu fie certat.

Alegerea unui afterschool potrivit – a doua încercare

După câteva vizite, mi-am oprit atenția la un spațiu care găzduia în special copii de la școala de arte. Nu aveau deloc opțiune pentru somn și erau mai flexibili în ceea ce privește tipul liber al copilului. Așa că, l-am dus într-o vizită de recunoaștere. Primul lucru care l-a cucerit a fost că acolo existau nu unul, ci două spații pentru joacă, unul în interior și unul afară, suficient de mari pentru a-și consuma câtă energie avea el nevoie să consume. De cum am intrat, un băiețel i-a oferit un desen cadou de bun venit și împrietenire, pentru că așa a simțit el. Apoi a constatat că nu există nicăieri paturi, ceea ce l-a încântat nespus. După ce a testat pe îndelete locurile de joacă am plecat. Când ne-am îndepărtat câțiva metri, copilul mei a spus: ”Vai! Am uitat să întreb dacă au de gând să mă certe!”. ”Dacă e atat de important să știi, du-te și întreabă„ – l-am încurajat. Nu credeam că se va duce, dar chiar s-a întors din drum și a intrat din nou pe poartă. Trei minute mai târziu, a ieșit alergând. ”Mi-a zis că ei nu ceartă, ei corectează pe un ton calm”. Părea mulțumit de răspuns.

Mesaj de luat acasă: dacă aveți semnale de la copil că nu este fericit undeva și puteți schimba situația, acționați!

Sunt aproape două luni de când a început școala și mai bine de o lună de când am schimbat afterschool-ul. În tot acest timp, chiar dacă au mai fost mici supărări, nu mi-a spus niciodată că nu mai vrea să meargă acolo. Vine seara vesel și are ce să îmi povestească. Face și fișe, dar face și alte activități.

Într-o zi a pictat un stâlp. Când mi l-a arătat, era un simplu stâlp colorat în maro, dar de la el am aflat că de fapt reprezintă dispariția dinozaurilor și apariția omului invizibil. Nu știu dacă va fi vreodată bun la desen, dar sigur va fi bun la spus povești. Consider că acest nou after e mai bun decât primul? Pentru copilul meu, da. Pentru alții, nu știu. De aceea mesajul acestui text nu este ”uite cât de rău a fost la primul și cât de bine e la al doilea”, ci mai degrabă: dacă aveți semnale de la copil că nu este fericit undeva și vă stă în putere să schimbați situația, mai bine căutați alte opțiuni decât să așteptați să-i treacă.

Vă recomandăm și următoarele articole: 


Pentru că ne dorim să îți oferim materiale și experiențe care să îți îmbogătească viața de părinte, am creat un scurt chestionar care să ne ajute în acest sens. Completarea lui poate dura până la 8 minute. Și pentru că apreciem fiecare minut pe care ni-l acorzi, punem la bătaie 30 de cărți de parenting. La sfârșitul chestionarului lasă-ne adresa ta pentru a te înscrie automat în tombolă!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()