Vocea ta. Am căutat iubirea părinților în pornografie

pornografia

M-am hotărât să scriu despre subiect după ce am citit articolul colegei mele Cristina Călin, despre cum influențează pornografia percepția tinerilor despre iubire. El a fost publicat pe TDM acum câteva zile și îți recomand să-l citești. Pentru mine a fost o întoarcere în copilărie și nu este neapărat o amintire plăcută. Este o luptă pentru a supraviețui copleșitoarei singurătăți. Iar în lupta asta, pornografia m-a ajutat pe moment să fac față durerii.

Micile plăceri interzise au fost colacul meu de salvare. Dacă psihic mă echilibram, tot psihic mă prăbușeam. A fost un dans continuu între umilință și speranță. Iar toată nebunia asta m-a ferit de cel mai înspăimântător lucru pentru un copil: singurătatea.  Prețul plătit a fost cumplit. Am învățat să imit iubirea și să nu mi-o asum cu adevărat. Am trăit plăcerea și am ratat bucuria de a fi împreună. Mi-au trebuit multă terapie și rugăciune să mă vindec. Și dacă copilul tău sau chiar partenerul tău trece prin dependența de pornografie și masturbare în exces, poate articolul asta să dea un sens măcar durerii pe care o traversați.

Primul contact cu pornografia

În străinătate, se scrie mult despre acest subiect și despre efectele masturbării în exces. Sunt studii și documentare care arată cât de nociv este acest comportament. Însă, masturbarea sau onania pare să rămână încă un subiect tabu în Romania. Și pentru că rămâne un secret, tinde să facă victime în rândul copiilor. Și nu atât masturbarea în sine, cât teama părinților de a vorbi despre acest subiect. Tăcerea lor face ca acest comportament sexual obișnuit să devină ceva extrem de misterios pentru copiii care își descoperă corpul și sexualitatea. Îmi aduc aminte că pe vremea când eram copil, după revoluția din 89, forfotata și râsetele copiilor din jurul blocului au fost furate de tăcerea surdă a baieților care nu mai aveau chef să joace fotbal, să sară în copaci, să strângă flori pentru fete sau să sperie vecinii îmbătrâniți de comunism. Eram obosiți și excitați de ce vedeam noaptea la televizor.

Aveam 12-13 ani când au apărut filmele pentru adulți. Gratis. Discuțiile naive și puerile despre Bruce Lee, karate, mașini și fete au fost brusc înlocuite de roșeața privirilor. Tuturor ne era jenă de ceea ce s-a ivit în fața noastră ca un idol strălucitor ce își impunea prezența violent, ucigând în noi inocența. Nu știam ce să spunem. Doar râdeam ca proștii și asteptam 12 noaptea ca să ne furișăm la TV. Mamă, și trăgeam o rușine când ne prindeau părinții, soră cu moartea. Așadar, nopți pierdute, energie epuizată, dependențe care ne-au rănit într-un fel sau altul, mai mult sau mai puțin. Diferența a făcut-o cât de singur s-a simțit fiecare în familia lui. Cert este că cei mai adaptați dintre noi eram și cei mai afectați. Ne era rușine și nu aveam curajul să vorbim despre asta. Eu mă simțeam umilit.

Pornografia distruge iubirea

Pentru mine, contactul cu pornografia a fost ca o cădere din paradisul inocent al copiilor de la bloc. Însă, nu a fost totul atât de dramatic. A existat și un beneficiu în această cădere. Și poate ceea ce am să spun în continuare o să vă surprindă. Este ca un semnal de alarmă pentru părinții care nu sunt atenți la relația pe care o au cu copiii lor. Pentru mine, pornografia a fost un înlocuitor, o imiție, un simulacru al iubirii pe care nu am descoperit-o atunci în familie. Absența emoțională a tatălui, panica mamei legată de bani, greutățile enorme prin care au trecut în timpul comunismului, efortul lor constant de a ne asigura supraviețuirea a avut ca efect ruperea relațională. M-am simțit foarte singur și speriat. Nu știam ce mi se întâmplă. Aveam nevoie să vorbesc cu cineva. Îmi era frică și rușine. Aveam spasme de vinovăție și nu știam ce se întâmplă cu corpul meu.

Ai mei nu puteau fi accesați pe această temă. Aveam nevoie de îmbrățișarea mamei, iar ea, sărăcuța, era obosită din cauza sărăciei și a datoriilor. Așa că am învățat să mă îmbrațișez singur, să-mi ofer singur această iubire simulacru privind pornografie. Era momentul meu de plăcere. Iar astă mă echilibra pe moment, cel puțin psihic. Nu mă simțeam singur. Atunci, în momentul ăla eram viu. Corpul era tensionat. Dar asta dura câteva secunde după care urma hăul acela emoțional. Singurătatea părea și mai singură. Îmi venea să urlu de durere. Eșuam constant în a primi iubirea părinților. În timp, acest comportament a luat locul iubirii adevărate.

Copilul caută mai degrabă bucuria decât plăcerea

Adolescența mea a fost tulburată și am rănit în relație datorită imaginilor mele despre iubire și femeie. Greu mi-a fost să accept din nou iubirea adevărata. Să o recunosc și să o las să existe. Și au rămas răni și acum, iar acestea sunt răni relaționale. Așadar, aveți grijă de inocența copiilor voștri. Lăsați-i să vă iubească și imbrățișați-i cât mai des. Uitați-vă în ochii lor și lăsați să vă vadă iubirea adevărata. Iubirea aia care lăcrimează când e în fața acestui miracol care este viața. Care nu știe să conțină atâta iubire. Atât. Iar când se vor lovi de pornografie, aceasta nu va avea putere asupra lor. Sunt sigur de asta. Pentru ca vor căuta iubirea adevărată, nu iubirea simulacru care distruge familii. Aveți grija ca plăcerea să nu ia locul bucuriei de a fi împreuna. Așa, copiiii nu se vor simți singuri. Curaj!

Alfie Kohn se va afla pe 16 și 17 martie 2019 pentru a patra oară în România pentru a susține o nouă serie de conferințe, în București și Cluj. Conferința ”De la pedepse si recompense la cooperare și colaborare” este organizată de TOTUL DESPRE MAME cu sprijinul Transylvania College și Asociația pentru Comunicare Nonviolentă. Detalii AICI.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()