Voi folosiți hăinuțe de la alți copii? Circuitul hainelor într-o familie plină de fete

fete moda palarie

Numărul fetiţelor din familia mea extinsă este impresionant. Le includ nu doar pe fetele mele, ci şi pe nepoate, pe verişoarele de calibru mic sau pe fine, pentru că, nu ştim exact de ce, barza a fost setată pe un singur şablon şi ne-a livrat numai domnişorici una şi una.

Şi ce ar putea împărţi aceste 13 fetiţe drăgălaşe, în afară de joaca neobosită şi de mici hobby-uri? Hainele, ce altceva!

Mătuşa din Italia, eternul Moş Crăciun

Prima care şi-a pus garderoba la dispoziţia noastră şi a lansat acest circuit a fost fetiţa unei verişoare primare, care locuia în străinătate. Cum verişoara mea n-a mai reuşit să aducă pe lume încă o fetiţă, ci doi băieţi, o mare parte din ţinutele drăgălaşei surori mai mari a ajuns la noi, spre încântarea şi recunoştinţa noastră. Da, recunoştinţă, pentru că în primii ani ai mileniului trei trebuia să faci o cursă nebună prin tot Bucureştiul ca să găseşti magazine cu haine pentru copii frumoase şi bune, iar produsele de calitate aveau preţuri prohibitive. Puţinele articole din bumbac 100%, făcute la defuncta fabrică de confecţii Crinul sau aduse din afară, se găseau rătăcite prin magazine mici de cartier, de existenţa cărora aflai întâmplător. De aceea eram foarte bucuroşi când primeam pachet de la mătuşa din Italia, Crăciuniţa noastră extra-sezon, şi observam cu stupoare cât de bine erau întreţinute hainele şi ce frumos rezistaseră nu numai la tăvăleală, ci şi la spălat sau la produse de curăţat mai puternice. De câţiva ani, lucrurile stau, din fericire, cu totul altfel şi la noi şi avem o paletă foarte largă de magazine din care să alegem tot ce ne pofteşte inima şi ne permite buzunarul.

Hainele sunt făcute să circule!

Trendul lansat de rudele din străinătate ne-a subjugat definitiv şi am perpetuat acest obicei, de dus din casă-n casă a hainelor care sunt mici, către toate fetiţele din familie. Avantajul major a fost cel al economiei substanţiale în bugetul familiei, canalizând banii spre alte lucruri mai importante. Traficului de obiecte vestimentare i s-a adăugat cel de articole de încălţăminte şi de mici accesorii, aici intrând obiecte precum curelele, bentiţele, coroniţele şi fundiţele pentru păr sau tot soiul de mărgele şi de brăţări. N-au lipsit costumele de carnaval, care au fost folosite cu succes nu numai la serbările de la grădiniţă, ci şi la vreo acţiune tematică sau la vreo petrecere în pijama, la care îmbrăcămintea pentru somn era înlocuită cu brio de ţinuta de flamenco sau de cea de Zână a Florilor.

Metamorfoza hainelor

Au fost şi dăţi în care vreun accident nefericit a făcut ca cea mai gingaşă rochie de fetiţă să ajungă înapoi la cea căreia îi venea rândul, după parcurgerea circuitului întortocheat, cu urme mai vizibile ale unor petreceri la care ultima purtătoare din familie s-a distrat teribil. În cazul meu, pentru că rochia avea încă potenţial, am preferat să nu mai insist în a scoate petele respective, mai ales că unele soluţii făcute special pentru acest lucru puteau deteriora materialul, şi am aplicat o decoraţiune inspirată peste locul cu pricina, transformând rochia într-o piesă nouă. Sau, în cazul în care această operaţiune a fost imposibilă, am luat foarfeca şi am prefăcut rochia într-o fustă perfectă pentru zbânţuială.
(Dacă vă e teamă de operaţiuni delicate ca acestea, puteţi apela la vopseaua textilă pentru haine, care este ieftină, mai sănătoasă decât vopseaua industrială cu care se colorează ţesăturile şi care vă poate colora hainele pătate, astfel încât ele să devină ca noi. E chiar o procedură simplă aceasta: bagi vopseaua în maşina de spălat rufe odată cu produsul ce trebuie colorat, alegi programul specificat în instrucţiunile vopselei, spui hocus-pocus şi scoţi după terminarea timpului de colorare un produs surpriză. Variantele organice sau clasice ale acestei vopsele, în funcţie de preferinţe, pot fi cu uşurinţă încercate de voi acasă; vă veţi încânta, cu siguranță, copiii!)

Zâmbete şi lacrimi

Trecând peste consideraţiile practice, cele mai emoţionante momente din toată această transhumanţa a hainelor sunt, însă, redescoperirea unor lucruri care au făcut cândva parte din viaţa copiilor tăi şi faptul că te năpădesc brusc amintirile la vederea lor. Mi-a stat inima o clipă în loc, cuvintele mi-au rămas prinse în gâtlej şi o lacrimă mi-a apărut în colţul ochilor când am văzut, zburdând la o petrecere, o nepoţică îmbrăcată cu o rochiţă pe care o purtase fetiţa mea mijlocie la o aniversare.

Mi-am adus aminte de buclele pe care copila mea le avea pe vremea când purtase rochiţa, de ochii ei care erau atunci mai albaştri decât azi şi de mâinile moi şi grăsuţe cu care încerca să-şi ţină poalele rochiţei când dansa. Rochiţa se va întoarce peste câteva luni la noi, ca să fie purtată de mezină (căreia, între noi fie vorba, i-am cumpărat cele mai puţine lucruri, pentru că are dulapul plin de haine de la toate fetele mari din familie) şi  va aduce cu ea o nouă amintire, care nu o va elimina pe prima, însă. Ştiu că poate părea un clişeu, dar uite-aşa ajung nişte banale obiecte să fie purtătoare de mesaje şi deţinătoare de amintiri duioase, care apar nu numai la vederea unor frumoase fotografii de familie.

În concluzie, le urez circuit lung şi plăcut tuturor hainelor de copii!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație