Ai mai mulți copii și puțin spațiu? Iată cum să îi împaci!

Când vine al doilea copil în familie, spațiul trebuie extins

A fost o vreme când la noi în casă era un talmeș-balmeș. Un băiețel micuț invadase spațiul unei prințese de 5 ani și jumătate. Peste păpuși frumos aranjate, cărți îngrijite aproape cu religiozitate, rechizite păstrate în cutii frumos colorate într-o cameră ca de basm au apărut pe rând jucării de bebeluș, mașinuțe, roboți și o dezordine imposibil de acceptat pentru o fetiță extrem de ordonată.

Articol susținut de ING.

Pentru o perioadă am încercat tot felul de metode pentru ca un apartament cu două dormitoare și o sufragerie să ofere spațiu suficient pentru doi adulți și doi copii de vârste și sexe diferite. Am citit mult despre cum să facem ca un dormitor să fie potrivit și pentru o fată de vârstă școlară și pentru un bebeluș, mai apoi pentru o pre-adolescentă și un băiețel de grădiniță.

Ce am făcut pentru liniștea noastră în primii ani

În primul rând am încercat să delimităm spațiul. Fiecare cu partea lui de dulap atât pentru haine, cât și pentru jucării și, mai apoi, pentru cărți. Rechizitele le-am lăsat la comun, pentru că îmi era mie greu să le tot sortez, mai ales că la un moment dat erau foarte multe.

Patul a fost și el comun o bună bucată de timp, pentru simplul motiv că nu voiau să doarmă separat. De pe la 3 ani ai băiețelului până pe la 5-6 ani ai acestuia dorința lor a fost să doarmă împreună. Apoi, încet încet, au ales ca unul să meargă pe canapeaua din sufragerie, iar celălalt în dormitor, făcând schimb după cum avea fiecare chef.

Părinții cu mai mulți copii fac sacrificii

Totuși, cu somnul nu a fost atât de simplu mereu. În perioada de bebelușie a celui mic am făcut tot felul de artificii pentru ca toată lumea să se poată odihni. O perioadă eu am dormit cu cel mic în camera copiilor și ea cu tatăl ei, apoi eu cu ei în dormitorul adulților. Tatăl s-a mutat să doarmă printre jucării, apoi fiecare dintre noi cu câte un copil. Normalitatea noastră era ca în fiecare seară să ne întrebăm „cum dormim în noaptea asta?”

Dacă organizarea pe timpul nopții a mers cât de cât bine, cea de pe timpul zilei a necesitat niște măsuri mai serioase, cu mine în rolul de arbitru. Eram ca-n legenda Meșterului Manole, doar că până la urmă nu am zidit pe nimeni. Ce așezam eu și fetița cât timp frățiorul dormea, era devastat în câteva zeci de minute de micul taifun.

De aici porneam cu explicațiile către el că trebuie să păstrăm o oarecare ordine, că trebuie să punem la loc lucrurile după ce le folosim.

Doar că timpul a trecut și problemele au început să fie mult mai delicate. Vorbeam de-acum de intimitate, de nevoi diferite legate de odihnă, de învățat, de joacă, de stat pur și simplu. Nu doar dormitorul nu mai era suficient, ci nici baia și toată casa. În plus, nu doar copiii nu se mai simțeau cum trebuie, dar și noi adulții parcă eram cam înghesuiți.

Decizia de a face un credit imobiliar este greu de luat

Atunci ne-am luat inima în dinți și am spus cu voce tare ceea ce fiecare dintre noi gândeam separat: avem nevoie de o casă mai mare. Numai că nu este atât de simplu pe cât pare! Este un pas ce implica multe schimbări din toate punctele de vedere. Scopul final era totuși unul care urma să aducă bucurie în viața tuturor.

A mai durat ceva până când ne-am luat inima în dinți să materializăm intenția noastră. Până la urmă puneam în balanță un talmeș-balmeș prin casă contra angajamentului că în fiecare lună vom plăti o sumă de bani către bancă.

În paralel cu toate aceste dileme, ne-am uitat pe diverse site-uri de imobiliare și am făcut simulări la bănci pentru a vedea la ce sumă ne-am putea încadra pentru un credit imobiliar. Norocul a făcut să găsim o căsuță cu niște caracteristici aproape de cele căutate de noi, nu la foarte mare distanță de locul unde era apartamentul. Prețul ne-a lăsat și el speranța că măcar într-o vacanță la mare la bulgari mai putem pleca vara. Cu toate astea ne-am dat seama că dacă suntem puțin mai organizați din punct de vedere financiar și ne stabilim prioritățile putem să facem tot ce ne dorim.

Procedurile pentru credit și achiziționare a casei au fost relativ simple. Am urmat niște pași, am așteptat răspunsul de la dosarul de credit și în maximum două săptămâni am fost la notar să semnăm toate actele. Când am avut cheile în mână și fiecare camera lui, nu a mai contat nimic. Iar rata s-a dovedit a nu ne opri din făcut lucrurile preferate. Cum spuneam, am făcut o listă de priorități de care ne ținem, și suntem mai bine decât ne-am imaginat.

Acum lucrurile s-au aranjat cât de cât. Ne confruntăm doar cu probleme pe care le are toată lumea cu adolescenții. Pentru ele niciun ban din lume nu ne poate ajuta.

Dacă și tu ai planuri de casă nouă, îți recomandăm creditul ING Ipotecar 7 Fix, special conceput pentru aceste vremuri tulburi. Timp de 7 ani ratele sunt fixe iar costul este unul foarte bun. Poți face o simulare a tuturor costurilor creditului AICI. 

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()