„Dă-i și copilului să guste sarmale sau ciocolată că poate îi e poftă!” Copilul avea 7 luni!

copil care mananca ciocolata

„Copilul trebuie să guste din toate, că poftește și el”. De câte ori ai auzit afirmația asta? Eu de foarte multe ori și mă întreb dacă toată lumea gândește așa și sunt eu nebună, sau dacă am nimerit eu doar acolo unde nu trebuia?

Îmi place să cred despre mine că sunt o mamă relaxată și cool și de foarte multe ori mă bazez pe simțurile și intuiția mea atunci când vine vorba de creșterea copiilor. Însă, până să ajung aici, am preferat să urmez cu sfințenie sfaturile unor medici, unor nutriționiști, într-un cuvânt, specialiști în creșterea copiilor.

Am citit numeroase studii și cred cu tărie că nu au fost făcute la întâmplare, la fel cum sunt convinsă că acele afirmații, bazate pe cercetări științifice, conform cărora alimentația noastră este extrem de importantă pentru sănătate, sunt foarte adevărate.

Dileme cu sarea și laptele de vacă în diversificare

Încă de la primele încercări de diversificare am făcut totul ca la carte. Dacă medicul spunea că la șase luni nu trebuie să-i pun copilului sare în mâncare, explicându-mi ce rău ar putea să facă acest condiment rinichilor lui micuți, atunci am ales să nu o fac. Dacă tot medicul spunea că să aștept până după doi ani să-i dau lapte de vacă, iar mierea după trei ani, păi așa am făcut, căci am studiat și am înțeles de ce nu.

Le-am introdus ambilor copii fiecare aliment nou treptat, atunci când a venit timpul lui și m-am asigurat că urmăm cu sfințenie regulile diversificării. Însă, din varii motive, am părut o nebună isterică în ochii altor mame, ai mătușilor și bunicilor, acestea din urmă reproșându-mi că exagerez și că eu am crescut mare cu mâncare nu cu lături.

Străinii știu mai bine ce trebuie să guste copilul meu

Avea copilul meu vreo șapte luni și afișa acea privire pofticioasă și interesată pe care toți bebelușii o au, căci vor să descopere, să cunoască, nu neapărat să guste că le este poftă. Am fost în vizită la o mătușă care ne-a servit cu sarmale și care aproape a leșinat când a văzut privirea copilului, asemănătoare cu cea a motanului din Shrek. A fost convinsă că băiețelul meu poftește la sarmale și că nu am pic de inimă că nu-i dau. „Înmoaie măcar puțină pâine în sos și dă-i și lui să guste. Îi e poftă, nu vezi?”. Nu, nu văd și nu cred că îi e poftă de ceva ce nu a gustat în viața lui, motiv pentru care nu știe ce este și ce gust are.

Nu vreau să-i dau la 7 luni sarmale făcute cu carne de porc, varză murată și grăsime, plus alte o mie de condimente. Nu îi face bine. A fost una dintre cele mai lungi dezbateri, iar concluzia a fost: „Tu cu ce crezi că te-ai făcut mare? Cu piure de legume? Să-i copilului să guste din toate, că așa crește mare”.

Au urma nenumărate situații în care copiii mai mari îmi serveau bebelușii cu chips-uri, acadele, bomboane, sticks-uri etc. Iar dacă refuzam, părinții lor mă priveau ca pe o ciudată.

Chiar am întrebat medicul dacă e normal să-i dau copilului să guste, căci ajunsesem să cred că sunt nebună și toți ceilalți au dreptate. Acesta mi-a răspuns categoric „nu”, ba chiar m-a certat că mă grăbesc să le dau copiilor alimente pe care oricum le vor consuma toată viața, unele dintre ele fiind complet nesănătoase.

Și, a avut perfectă dreptate. După ce au crescut, evident că au gustat și le-a plăcut la nebunie aproape orice nu dorisem eu să le dau „să guste”, începând de la ciocolată și până la salam. Mi-am dat seama că nu pot să țin pasul cu ei și că dacă vreau să nu ajungem nici unul frustrat, să le explic cât de bine pot eu că unele dintre aceste alimente, deși sunt extrem de gustoase (și mie îmi plac la nebunie) sunt complet nesănătoase și că ar fi bine să le consumăm foarte rar.

Așa am ajuns acea mamă cool, după părerea lor, care le dă o dată la câteva zile niște bomboane de ciocolată, din acelea mici și colorate, biscuiți cu cacao, crenvursti o dată pe lună și chips-uri o dată la cât de mult timp se poate. E Sărbătoare când le mâncăm, căci da, le mâncăm împreună, eu fiind mai pofticioasă decât zece copii la un loc, și de fiecare dată, repetăm aceeași placă: nu sunt sănătoase, le mâncăm rar, dar atunci când o facem ne bucurăm maxim de gustul lor.

Îți recomandăm și ”Diversificarea naturală – cel mai bine păstrat secret al părinților relaxați”, disponibilă AICI.

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație