„Sunt prima femeie din familia mea care a avut dreptul la vot neîngrădit. Nu o să îmi bat joc de el!”

Bunica mea are 83 de ani. A avut dreptul la vot cu adevărat liber în 1990, când avea 54 de ani. Nu că nu ar fi vrut ea să meargă la alegeri. În 1936, când s-a născut ea, femeile nu aveau drept de vot. Pur și simplu nu erau considerate suficient de responsabile pentru a participa la acest proces important pentru țară. De-abia 3 ani mai târziu, în 1939, au fost lăsate să intre în cabina de vot, însă nu toate. Au primit dreptul de a vota doar cele care știau carte și aveau peste 30 de ani. În 1947, s-a ridicat și această restricție și au putut vota toate. Dar la ce bun, când au urmat decenii de comunism în care nu conta cine votează că oricum rezultatul era același.

Mama mea a putut să voteze ce vrea ea tot în 1990 când a avea deja 30 de ani. De-abia eu sunt prima generație de femei din familia mea care a avut dreptul de vot neîngrădit. Aveam 18 ani, în 2000, când am votat prima dată la alegerile locale și, mai apoi la parlamentare și prezidențiale. Cum aș fi putut să nu mă duc când aveam acest privilegiu de-a fi prima femeie din familia mea care poate să îți exercite acest drept de la majorat fără nicio îngrădire?

Dreptul la vot câștigat doar de câțiva zeci de ani

Votul este un drept, dar și o responsabilitate. Dacă am fi puțin atenți la istorie (nu doar a României) am vedea că de-a lungul timpului au avut parte de acest beneficiu doar cei bogați și puternici. Doar în ultimii câțiva zeci de ani pot să voteze toți oamenii majori și, ca să se întâmple asta, s-au purtat lupte, au fost revolte, revoluții și războaie, au murit mii, poate sute de mii de oameni pe tot globul. Și-atunci cum să spun că eu stau acasă? Înseamnă că este ceva important de vreme ce sute de ani puternicii lumii au vrut să țină dreptul de a vota doar pentru ei. Acum puterea este în mâinile mele.

Aud cum murmurați printre buze că e doar un vot. Ce pot să schimb eu singură? Faza e că nu merg doar eu să votez. Merg milioane de oameni. Votul meu e la fel de important ca moneda aia de 10 bani pe care nu o mai ai și îți trebuie să cumperi o pâine. E la fel de important ca secundele alea 2-3 care fac diferența între viață și moarte în cazul unui infarct.

Vrei să hotărască altul pentru tine?

În plus, nu îmi place să hotărască altul pentru mine, doar pentru că nu am avut chef să dau 10 minute din viața mea pentru a merge până la secția de votare. Să facem un exercițiu de imaginație. Sunteți 10 persoane în casă, cu bunici, frați, surori. Sâmbătă dimineața vă cheamă responsabila cu gătitul la bucătărie să vă întrebe ce fel de ciorbă vreți pentru următorii 5 ani. Tu nu te duci că e un serial mișto la televizor, deși nu trebuie decât să te ridici de pe canapea și să faci 2 pași până în bucătărie. Sâmbătă la prânz afli că aveți ciorbă de salată. Au mai primit un vot ciorba de văcuță, unul supa cremă de ciuperci, unul  ciorba de rață. Tu voiai supă cu găluști, la fel voia și soțul tău, și cumnatul, dar v-ați uitat la film.

La fel de revoltați au fost și copiii tăi și nepoții, cărora le era poftă de o ciorbă de perișoare, dar aveau deschisă o sesiune de Roblox și pierdeau ce construiseră. Acum toată lumea mănâncă ciorbă de salată până se termină sau se duce la restaurant, în vecini, să își comande ce vrea, fără să aibă certitudinea că și acolo va găsi ce-i trebuie.

Ai înțeles, da? Votul tău, al meu, al oricui are acest drept, este foarte important. Pentru că el ne horătăște viitorul nu doar pe termen scurt, ci pe câțiva ani buni, în cel mai bun caz. Istoria ne arată că de cele mai multe ori, în cazul unei decizii nefericite, repercursiunile sunt pe zeci de ani și se răsfrâng asupra viitorului multor generații. Nu trebuie să ne uităm decât la alegerea lui Hitler care se spune că a ieșit învingător la doar câteva voturi. Ce a urmat știe toată lumea: al doilea Război Mondial, zeci de milioane de morți, foamete, teritorii distruse. Nimic nu prevestea asta la vremea aceea și totuși s-a întâmplat.

Dreptul la vot înseamnă și responsabilitate

Aș vrea să cred că nu mai caută nimeni scuze să stea acasă când se votează ceva, fie că e vorba de referendum, președinte, parlamentari, primari, orice. Nu trebuie să îi iubim, că nu ne alegem soțul sau amantul. Trebuie să găsim în persoana pe care punem ștampila câteva repere care să ne dea încredere că putem trăi liniștiți în următorii ani.

Listele care ne sunt puse la dispoziție sunt de obicei generoase, așa că este imposibil să nu fie cineva în care să ai încredere. Acordă-ți jumătate de oră și studiază ”oferta”, pune în balanță avantaje și dezavantaje și alege! Orice, dar mergi și exercită-ți dreptul la vot! Fii responsabil.

Dacă ești părinte ce exemplu îi dai tu copilului tău dacă nu te duci să iei o hotărâre pentru viitorul lui? Ce ai să îi spui data viitoare când mergeți la medic și îți va cere de la obraz un plic mai plin ca să îl poți opera? Ce ai să îi spui când va veni acasă plângând că doamna de cine-știe-ce-materie i-a făcut proști și i-a troznit? Ce ai să îi spui când veți vrea să plecați la munte și veți sta 5-6 ore în mașină până la destinație? Ce ai să îi spui când ai să suni la 112 și va veni cineva după ore bune de așteptare sau poate niciodată? Îți poți asuma în fața lui că ai fi putut schimba ceva, dar nu ai făcut-o pentru că nu ai avut timp/ nu ai știut pe cine să alegi/ că era frig afară?

Ia-ți copilul cu tine la vot și arată-i și lui că puterea pe care o are o ștampilă pe un buletin de vot!


Pentru că ne dorim să îți oferim materiale și experiențe care să îți îmbogătească viața de părinte, am creat un scurt chestionar care să ne ajute în acest sens. Completarea lui poate dura până la 8 minute. Și pentru că apreciem fiecare minut pe care ni-l acorzi, punem la bătaie 30 de cărți de parenting. La sfârșitul chestionarului lasă-ne adresa ta pentru a te înscrie automat în tombolă!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()