Halloween 2020. Vă mai arde de party în scenariul roșu?

Halloween 2020
Halloween 2020. Hai să lăsăm stafiile, că oricum suntem în scenariu de groază!

Halloween 2020. Păcatul mărturisit este pe jumătate iertat. Nu? Recunosc cinstit că i-am băgat lui fiu-meu de mic în cap că e distracție mare dacă ne costumăm în draci, ba chiar îi invităm și pe alții în hora asta vrăjitorească, în fiecare an pe 31 octombrie. Ei bine, mi-a trecut. Și de data asta cred că m-am lecuit definitiv!

În fiecare an de prin septembrie începea nebunia la noi în casă. Ce drăcovenie a mai apărut nouă prin magazine să o cumpărăm pentru ziua în care casa noastră va arăta ca un castel bântuit, de ne trezeam noaptea și ne stătea și nouă inima în loc când, din întuneric, ne rânjea câte un craniu fosforescent.

Halloween 2020 – Cine ar fi crezut că anul ăsta vom fi mascați cu toții?

Avem stive de decorațiuni de Halloween și uite că anul ăsta ne dăm foc. Din martie și până acum o tot ținem într-un film de groază care nu dă semne să se termine prea curând. Gata! Ne-am săturat și de monștri, stafii, dovleci și de spirite malefice. Ce drăcovenie mai mare decât Covid-19 putea să apartă vreodată în viața noastră și a copiilor noștri?

Fiu-meu, care a stat destul de mult pe afară în week-end se trezește strănutând de dimineață. Vine cu o față disperată la mine:

„- Am Coooviiid! Am Cooooviiiid!
– Dar cum ai ajuns la concluzia asta?
– Pentru că am strănutat! Tu nu știi că aia care au coronavirus strănută?
– Stai mamă liniștit, că e doar un strănut. Ai răcit puțin. Îți dau un paracetamol și îți trece!
– Dar ce tu ești doctor? Trebuie să suni la 112 să le spui că eu strănut. Poate am nevoie de tratament.”

Și în clipa aia a intrat la ore online, s-a luat cu româna, cu matematica și a uitat de trăznaia cu Covid. Oricum și școala online e un fel de Halloween pe monitor, dar hai să o lăsăm pentru mai târziu! Cert e că ai noștri copiii au înghițit pe nemestecate atât de multe informații despre pandemie, încât le-au intrat în oase și prevenția și simptomele și procedurile legale în caz de infectare.

Mă uit la copilul meu că a uitat să mai fie el însuși (și cât de mult am lucrat cu el la capitolul asta ani de zile). Numai când aude „covid”, „pandemie”, „măsuri de prevenție”, „scenariul roșu”, parcă aud eu cu tac-su de „facturi”, „rate la bancă”, „euro a crescut” și „copilul are febră”!

Îl scot zilnic afară, după orele online, mascați și blindați cu dezinfectanți până în dinți, ca să nu uite cum arată oamenii vii, să-i audă vorbind de la distanță prin parcuri sau prin mijloacele de transport în comun.

Își vede bunicii din ce în ce mai rar, pentru că știe că le-ar putea duce virusul, ne vedem cu prieteni care nu strănută și nu au muci, îi verificăm pe toți de două ori înainte de a deschide gura. Și atunci, ce rost mai are Halloween-ul anul ăsta? N-am trăit noi pe pielea noastră și mascare și teroare? Și nu o zi, sute și se vor face mii..poate!

Dar a avut vreodată rost să sărbătorim Halloween-ul?

Dacă mă întrebai anul trecut, aș fi spus răspicat un mare da, acum însă nu mai sunt deloc convinsă că am făcut bine încurajându-l pe băiatul meu să „cinstească” morții, creaturile malefice, să aduc elogiu dracilor în casa în care-mi cresc copilul și familia mea își duce traiul de zi cu zi.

O să spuneți că „e doar o distracție nevinovată”, că „ce drăguț e bebe în costumul de schelețel pe care l-am luat la ofertă” sau „trebuie să ne deschidem mintea și la sărbătorile occidentale că ale noastre sunt prea tradiționaliste și religioase” și eu o să vă spun că mai bine purtați mască și ieșim naibii din filmul ăsta de groază!

Nu este o distracție nevinovată! Tot ce le băgăm în cap copiilor la vârste fragede le rămâne lipit de creier și se amestecă cu normalitatea. Oare ce găsim atât de distractiv să ne costumăm în orătănii, să urlăm ca apucații, să ne speriem vecinii? De când teroarea aduce zâmbete?

Și, a doua zi ne uităm urât la copil spunându-i „ai grijă ce ton folosești când vorbești cu mine! Nu mai țipa că nu sunt surdă și te aud foarte bine! Unde te crezi?” Păi folosește tonul monstruos cu care a câștigat jeleuri în formă de viermi ori prăjituri negre, stropite cu ceva roșu să semne a sânge, din seara de Halloween. Dacă atunci îți părea distractiv, să-ți pară și atunci când refuză să ducă gunoiul sau să intre în clasa virtuală!

Dacă tu nu te mai saturi să-i faci poze în costumul de drac și să umpli Instagramul de poze cu el strâmbat în fel și chip și-i dai o căruță de bani pe o treanță neagră pe care o poartă câteva ore, mesajul tău este evident de simplu: ai face orice pentru un like, chiar și în zi de falsă-sărbătoare!

Lasă-l să crească mare, spune-i de unde vine sărbătoarea asta și cam ce înseamnă cu adevărat și apoi lasă-l să decidă dacă vrea să se facă de râs în social media costumat ca Muma Pădurii.

Ziceai ceva de sărbătorile occidentale, că sunt mai tari și mai spectaculoase ca ale noastre. Păi despre ale noastre ce l-ai învățat până acum? De Paște copilul știe că vine Iepurașul cu cadouri, nu că este Învierea și n-ar strica o împărtășanie sau măcar o faptă bună.

Dacă întrebi 100 de copii, 90 îți vor răspunde că „decembrie este luna cadourilor de la Moș Nicolae și Moș Crăciun”! Nimic despre Nașterea Domnului, despre Sfântul Nicolae, ocrotitorul copiilor.

I-am învățat că la fiecare cruce roșie ei vor primi cadouri. Am încurajat consumismul an de an și n-am mai sădit nimic la valorile tradiționale. Și eu am mai căzut în patima asta. N-ar fi timpul să schimbăm macazul?

Halloween 2020: Dacă nu ne trezim, vom intra în scenariul de groază cu toții

Și mie mi se amestecă imaginile în cap. Deja nu-mi dau seamna dacă vorbesc despre Halloween sau despre Covid-19. Îmi par două chestii identice și suprapuse, încât pot folosi aceleași cuvinte pentru a le descrie.

A fost un an de groază și încă mai este, iar groaza crește pe zi ce trece, la ora 13, când ministerul sănătății anunță cifrele cu noi cazuri și cu morții. Morții ăia sunt reali, nu d’alde „RIP”, ai lu’ Halloween. Morții ăia puteau să fie vii dacă toată lumea „credea în Covid” și purta mască.

La ATI nu erau atâția „mascați” conectați la aparate, în școli n-ar fi bătut vântul, iar copiii noștri n-ar fi tresărit la fiecare strănut și conexiune slabă la internet, dacă nu ne credeam cu toții epidemiologi.

Suntem acum actori în cel mai prost film de groază, trăim un Halloween cât se poate de real și nu dăm semne să vrem să ne facem bine. Ne place așa, să epatăm în ignoranță, să nu credem până nu vedem cu ochii noștri că vine tanti cu coasa.

Avem copii. Avem o responsabilitate! Hai să lăsăm mascarada și să ne recuperăm viețile! Dacă tot ne place Halloweenul și să umblăm mascați, barem s-o facem cu folos! O lună, două cu mască de protecție, dezinfectat și distanțare socială ar duce monstrul suprem, pe celebrul Covid, în basmele cu spirite malefice, pe care noi, oamenii, am reușit să-l învingem.

Și apoi facem și party, și poze, și Facebook și ce mai vreți voi! Dar, după ce am trecut prin asta împreună, cred că vom alege să trăim ceva mai curat, mai simplu, mai tradițional, mai românește, mai cu ochii după Dumnezeu și nu după draci!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()