„Mă bate, dar stau să aibă copilul tată!” Cum îi afectează de fapt violenţa pe copii?

parinti care se cearta copii

„Pe copii nu îi loveşte”. Aşa îşi justifică majoritatea femeilor,  ce trăiesc în căsnicii nefericite alături de soţi violenţi, alegerea de a nu divorţă. „Să aibă copilul tată!” am mai auzit. De parcă un individ care o loveşte pe mama copiilor lui ar putea fi vreodată un tată bun. Sau “copilul nu ştie ce se petrece” se mai spune.

Cercetările au arătat contrariul, copiii ŞTIU mereu ce întâmplă, iar asta ajunge să îi afecteze nu doar în copilărie, ci pe termen lung. Traiul într-un astfel de mediu este considerat maltratare sau rele tratamente aplicate minorului în multe ţări.

Ce înseamnă să fii martor la violenţă domestică?

Sunt martori la astfel de incidente copiii care văd scene de abuz fizic sau sexual. Copiii pot observa urmări ale abuzului fizic cum ar fi sânge, vânătăi, haine rupte, lacrimi, lucruri distruse. Copiii pot simţi tensiunea care există în casă precum şi teama mamei în momentul în care aude agresorul apropiindu-se de casă.

Câţi copii sunt martori la scene de violenţă domestică?

Aproape 4 milioane de copii americani sunt la risc de expunere la violenţa domestică, mai ales că 95 % din cazurile de violenţă domestică din SUA se pretrec între soţi.

În România situaţia este foarte diferită în sensul că legea violenţei domestice este uneori ignorată. Tara noastră a fost condamnată la CEDO pentru că a ignorat violenţa domestică în cazul unei femei care a fost agresată de 8 ori de către soţul său.

Mai mult, Curtea a notat în hotărâre că autoritățile chiar au acuzat victima că a provocat agresorul, nu au emis ordinele de protecție solicitate de ea și i-au refuzat cererea pentru un avocat din oficiu.

În România numai în primele 6 luni în 2016 , la nivel național, s-au înregistrat 8.926 de sesizări privind infracțiunea de lovire și alte violențe săvârșite în familie. Copiii de ambele sexe sunt afectați aproximativ egal de actele de lovire și alte violențe în familie. Dintre adulți, femeile sunt cele mai afectate (79% dintre victime sunt de sex feminin), iar majoritatea agresorilor sunt bărbați (92,3%) spune o statistică a Poliţiei Române.

Ce simt copiii care sunt martori la violenţa domestică?

Anxietate

Ei sunt mereu pe fază, pândind dacă se apropie agresorul de casă, dacă se aud voci ridicate. Ei pândesc şi aşteaptă următorul incident. Nu ştiu ce anume va declanşa următorul incident care le va ameninţa mama. Se simt neputincioşi.

Nesiguranţă

De la copii se aşteaptă să păstreze pentru ei ce se întâmplă în familie. Uneori ei par foarte liniştiţi şi senini, dar nu sunt de fapt aşa. E greu să păstrezi astfel de secrete întunecate.

Vinovăţie

Mulţi se simt vinovaţi  crezând că au făcut sau au spus ceva ce a declaşat scandalul, bătaia.

Vulnerabilitate

Ei se simt neglijaţi, îşi doresc atenţie. Se simt abandonaţi deşi au o familie

Mânie

Sunt supăraţi la extrem pe mamă sau pe fraţi pe care îi pot considera factori declanşatori ai  violenţelor.

Care sunt efectele pe termen lung asupra copiilor?

  • Copiii care trăiesc astfel nu au şansa la o dezvoltare sănătoasă.
  • Copiii care sunt martori la abuzuri asupra mamelor lor cresc interiorizând un model  de relaţie în care unul dintre parteneri foloseşte violenţa ca să-l intimideze pe celălalt.
  • Copiii vor adopta mai degrabă modelul abuzatorului decât să ţină partea mamei pentru că le plac modelele de putere.
  • Copiii învaţă că femeiele nu trebuie respectate pentru că propria lor mamă a fost umilită şi abuzată în faţa lor.

Riscuri pe teren lung

Conform Royal College of Psychiatrics adulţii care în copilărie au fost martori la scenele de violenţă domestică vor fi implicaţi în relaţii abuzive pentru că au copiat comportamente ale propriilor lor părinţi. Băieţii mai ales învaţă că trebuie să fie violenţi cu femeile, iar fetele învaţă să se aştepte ca bărbaţii să fie violenţi.

Dar nu toţi reproduc aceste comportamente atunci când sunt adulţi. Multora nu le-a plăcut ce au văzut în copilărie, aşa că nu repetă greşelile părinţilor.

UNICEF consideră această problemă foarte importantă şi îi dedică studiul „In spatele uşilor închise. Impactul violenţei domestice asupra copiilor” Este greu de stabilit câţi copii sunt expuşi în întreagă lume violenţei casnice pentru că unele ţări nu au date despre această problemă atât de gravă. Totuşi UNICEF estimează ca aproximativ 275 de milioane de copii trăiesc zilnic în case şi familii în care violenţa domestică este un mod de viaţă. Conform acestui studiu, în jur de 300.000 de mii de copii sunt martori la violenţa domestică în România.

Cum îi putem ajuta pe copiii care sunt martori la violenţa domestică?

UNICEF a editat un ghid adresat familiei şi comunităţii în care se vorbeşte despre toate tipurile de violenţă aupra copiilor inclusiv de aceea de a i martor la scene de violenţă

„Mulţi copii sunt martori la violenţa domestică din casa lor, de obicei violenţa între parinti. O astfel de violenţă poate influenţa negativ modul în care se simt copiii, cum se dezvoltă şi cum se poartă cu alţi oameni pe parcursul vieţii. Acolo unde exista violenţă faţă de femeile dintr-o familie, există adesea şi violenţă faţă de copil. Părinţii, părinţii vitregi, asistenţii maternali, fraţii şi surorile, rudele şi alte persoane care au copii în îngrijire se pot face vinovaţi de violenţă asupra copiilor acasă.”

Cel mai mare rol în reducerea violenţei împotriva copiilor îl are familia, iar faptul că unul dintre părinţi este agresor supune continuu copilul la violenţe, chiar dacă acestea nu sunt direct îndreptate împotriva sa.

Dacă ți s-a părut interesant acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

 

 

 

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație