Nu le mai spuneți mamelor că pot ieși din depresie cu forțe proprii!

Nu le mai spuneți mamelor că pot ieși singure din depresie.

Am decis să scriu acest apel pentru că am încredere în puterea lui ”împreună” mai mult decât în ”mă descurc singură”, dar și pentru că am mers pe gheața subțire a depresiei și știu că nu poți mereu ieși la mal fără sprijin.

De unde a pornit totul? Zilele trecute, o doamnă a scris pe un grup de mame un mesaj scurt: ”A trecut cineva prin depresie post-partum? Cum v-ați descurcat?”. Reacțiile au curs șiroaie, semn că mamele cunosc acest monstru al tenebrelor și nu din auzite. Ce m-a surprins însă a fost că majoritatea copleșitoare recomanda mamei să aibă răbdare, că depresia trece de la sine. Nu, dragi mame, depresia nu e un guturai. Nu trece (mereu) de la sine!

O perioadă dificilă

Mai întâi, suntem într-o perioadă în care sănătatea emoțională a tuturor este serios pusă la încercare și roadele izolării, anxietății, incertitudinii încă urmează să fie culese de fiecare dintre noi. Unii vor trece mai ușor, alții vor avea nevoie de sprijin, unii mai mult, alții mai puțin.

Să plusăm la acestea faptul că proaspetele mame au un risc crescut de a suferi de depresie din cauza dezechilibrelor hormonale. Iar dacă acea mamă și-a adunat tot curajul să tasteze pe un grup o asemenea întrebare, șansele sunt mari ca ea să fi trecut deja de faza în care crede că se va descurca singură.

Și chiar dacă nu știm nimic mai mult decât ceea ce a scris mama în mesaj, iar tu ai avut marele noroc să treci singură peste această cumpănă, nu-i spune, te rog nu-i spune că va reuși și ea, și că trebuie doar să încerce mai mult.

Ce înțelege o persoană care e într-o perioadă de fragilitate emoțională din aceste pseudo-mesaje de încurajare? Că ar trebui să treacă de la sine (așa cum spun atâtea mame). ”Dar eu nu pot! Eu de ce nu pot? Ce nu e în regulă cu mine? Sunt mai defectă decât toate mamele? Sunt mai slabă, pentru că eu, cu cât încerc mai mult cu atât îmi e mai rău!”

Nu-i cere unei mame să fie puternică și să aștepte să-i treacă de la sine

Desigur, o persoană odihnită, fără dezechilibre hormonale provocate de sarcină, naștere, alăptare, nu ar gândi așa. Dar nu vorbim despre o persoană odihnită. Apoi, e ușor să spui că trece de la sine după ce te-ai văzut pe celălalt mal.

Dar când dai din mâini și din picioare să te menții pe plutire și fiecare înghițitură de apă ți se pare că va fi ultima, nu ai nevoie să-ți spună cineva de la mal: ”Hai, mai cu forță, eu am reușit, poți și tu”. Nu, cu depresia nu funcționează așa! Cineva spunea că persoanele care suferă de depresie nu sunt slabe, ci au obosit să fie puternice. Deci nu-i cere unei mame să fie puternică și să aștepte să-i treacă de la sine, căci nimeni nu poate să prevadă urmările unor asemenea îndemnuri.

Ce poți face în loc să spui că depresia trece de la sine?

Dacă e să ne referim la situația aceasta concretă, o soluție ar fi să încurajezi mama să se adreseze unui psihoterapeut care poate determina cu adevărat dacă mama are un baby blues trecător sau e o depresie clinică ce trebuie adresată cu terapie și poate chiar medicamentos.

Dacă mama (așa cum sunt multe mame acum) trebuie să se descurce singură cu bebelușul și fizic nu poate ajunge la un specialist, îndeamn-o să sune la telverde 0800 0800 20 pentru persoane care suferă de depresie.

Dacă ești în preajma unei mame pe care o vezi tristă, obosită, care plânge fără încetare, care și-a pierdut vlaga, nu doarme și nu mănâncă, în loc să-i spui că va trece de la sine odată ce va crește copilul, oferă-te să stai tu cu bebelușul o oră pe săptămână ca acea mamă se meargă la terapie. Poți face mult mai multe, dar acesta ar fi minimumul care ar putea să-i readucă licărirea din priviri. Să nu uităm, cu cât mai multe mame ajutate la timp, cu atât acestea vor crește copii mai sănătoși emoțional.

Și încă o recomandare, valabilă pentru orice situație în care cineva și-a făcut curajul să-ți spună că nu e bine. Alege să fii empatic, în loc de simpatic.


Adică să vezi perspectiva celuilalt, să nu judeci persoana, să-i recunoști emoțiile prin care trece celălalt și să i le comunici. Ce nu ajută este să scoți în evidență părțile bune. Cum ar fi în această situație: ”Hei, ai un copil sănătos! Bucură-te de el!”. Și cum spunea Brene Brown, care studiază vulnerabilitatea, ”rareori ceea ce spun alții poate să ne ajute să ne simțim mai bine, dar conectarea cu cineva are această capacitate”.

Așa că, sprijină o mamă depășită emoțional, bate-i mai des la ușă, sun-o să vezi ce face, nu doar să-i povestești despre tine. Are nevoie să știe pe cineva aproape fără alte așteptări sau beneficii și, din nou, nu-i spune că-i va trece de la sine, pentru că s-ar putea să nu.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()