Nu-i deloc simplu să fii părinte astăzi. Pe deoparte, mult din ce am văzut și învățat prin exemplu de la părinții noștri este desființat de tendințele actuale în educația copiilor.
Termeni precum ”modest”, ”cuminte”, ”la locul lui”, ”în banca lui”, cu care ne lăudau părinții în fața colegilor de serviciu și a vecinilor, sau ne descriau profesorii la școală, de veneau părinții fericiți acasă după ședințe și ne pupau pe frunte, acum au devenit de nedorit. Acum e bine să ai un copil care să: ”conteste autoritatea”, ”să fie lider”, ”să preia inițiativa”, ”să nu accepte un refuz” (cunoscută și sub englezasca expresie ”not to take NO for an answer”). Și pe toate acestea copiii trebuie să le învețe de la părinții cândva descriși drept ”cuminți”, sau, cel puțin, li s-a cerut să fie cuminți, mai presus de orice.
Pe de altă parte, pentru că exemplul personal, iată, nu ne este de mare folos, ne vedem în situația de a schimba înțelepciunea strămoșilor pe cea din cărți bazate pe studii recente, pe cea de la cursuri, ateliere, workshop-uri, webinarii. Ciulim urechea oriunde se vorbește despre parenting, căscăm bine ochii la interviuri cu ”înțelepți” în domeniu și descoperim că și pentru a fi un părinte bun trebuie să înveți. Mult.
Trăim în epoca abundenței. Aceasta se vede nu doar pe rafturile magazinelor, ci și în feed-urile noastre de Facebook. Așa cum există un exces de ofertă la haine și alimente, care doar aparent ne simplifică alegerile, la fel este o supraofertă de informatii despre orice. Dați o căutare pe google pentru banala rețetă de… sfeclă cu hrean, de exemplu. Să vedeți câte variante aveți. Iar dacă faci parte din tagma mea: conștiincioasă și anxioasă, ei bine, ai încurcat-o. Pentru că despre parenting oferta de informații e la puterea N, doar capacitate și energie de a aplica să ai!
Așa se face că, pe când avea copilul meu un an, am urcat ca șoricelul pe roată și am început să cumpăr frenetic cărți, să ascult conferințe care transimteau live, să citesc articole, totul cu scopul de a deveni cel mai bun părinte. Și am citit, și am ascultat, și de fiecare dată am pornit hotărâtă să aplic după litera cărții, după sfatul specialistului. Am zis că-s conștiincioasă? Da, am zis. Când a fost să aplic, a lovit anxietatea. ”Dacă nu fac bine? Fac asa cum am citit, dar rezultatul este diferit. Clar, ceva nu fac bine. E problema la mine sau copilul are o problema? Uite cum reacționează, clar are o suferință. Nu-i satisfac una dintre nevoile de bază. Care dintre ele să fie?”. Și așa am ținut-o câțiva ani.
Îți iubești copilul, dar el cum percepe această iubire?
M-am încâlcit atât de tare în ițele devenirii mele ca mamă pe care o merită copilul meu (vedeți cât de mult m-am încâlcit? Până și propoziția despre asta e ca un nod alambicat), încât am ajuns să nu mai am curaj pentru al doilea copil. Frica de a nu-i face rău prin deciziile pe care le iau, atititudine, cuvintele pe care i le spun și, cum am aflat, gândurile pe care le am, dar nu i le spun, anxietatea mea, despre care am citit că se transmite si copilului, toate m-au încremenit. Toate m-au făcut și mai anxioasă.
M-am concentrat atâta timp și atât de mult pe a aplica tehnici, pe a folosi cuvintele potrivite, reacția potrivită, pe a spune sau a nu spune într-un anume fel anume lucruri, încât am uitat că în fața mea nu e un boț de plastilină, ci e chiar copilul meu. Iar el nu își dorește mama perfectă din cărți. El mă are pe mine ca mamă. Așa cum sunt, ”cuminte”, ”anxioasă”, imperfectă, dar care îl iubește infinit. Atunci am adăugat celor trei nevoi de de bază (conectare, competență, control) învățate la cursuri pentru părinți un ”N” (naturalețe). Și atunci am renunțat la încordarea de a face totul corect, ca la carte, și mi-am propus să fac totul natural, cald și autentic. În mod surprinzător, cunoștințele acumulate din lecturi au început să dea și rezultate.
Mai ascult conferințe, mai citesc cărți și articole? Da, cu siguranță, nu am cum să renunț la a învăța, însă nu mai țin cu dinții să aplic fiecare tehnică precum litera legii. Improvizez, mă las dusă de valul distracției cu copilul meu, las haina rigidității să prindă praf în cui și pur și simplu mă bucur de copilul meu așa cum e și de mine așa cum sunt. Bine ai venit, dragă ”N”, în relația noastră!
Comandă acum ”Copilul constient”, de Susan Kaiser Greenland, o carte revoluționara, ce îi învață pe părinți tehnici prin care vor contribui la relaxarea copiilor lor. Cartea este disponibilă AICI.
