Vocea ta. Păr lung sau păr scurt?

Ruxandra Rusan cu păr lung

Azi dimineață, aveam părul până spre mijloc, acum am părul până mai jos de… urechi. M-am tuns bob. Am stat pe gânduri muuuult dacă să-l tai ori ba. Am făcut sondaje de opinie, probe cu oglinda, cu aplicații de hairstyling virtual. De fapt, decizia mea era luată. Am avut nevoie numai de un pic de curaj.

De ce cred că merită să scriu despre cum m-am tuns? Pentru că, în timp ce pletele mele ajungeau din cap pe podeaua salonului, mi s-a luat o greutate de pe umeri. M-am simțit eliberată și zvăpăiată, am cedat unui impuls pentru că, pur și simplu, aveam chef- și nevoie- de o schimbare.

Păr lung sau scurt, nu contează!

Chiar nu contează. Nu contează pe o scală a părerilor celor din jur. Părul e o stare de spirit înainte de orice. Și da, ai dreptul să decizi că-l vrei lung și să te răzgândești, sau să-l tunzi periuță numai ca să măsori, apoi, milimetrii care cresc pentru că ți-e dor de el lung. Însă senzația de emoție, așteptare și bucurie pe care ți-o aduce o schimbare e neprețuită, ca și cum ai da reset întregii tale ființe. Sigur, asta cu condiția să dai de cineva priceput care să nu-ți dea un reset înainte să afle ce anume dorești să aducă schimbarea.

Despre momente-cheie

Se spune că o femeie își schimbă look-ul atunci când nu poate schimba ceva mai important, mai esențial în viața ei. Nu e chiar așa. Câteodată, te plictisești pur și simplu de fața ta din oglindă. Vrei să vezi altceva, nu pe altcineva. Și, zău așa, părul e tare la îndemână. În primul rând, crește la loc. În al doilea rând, e imaginea ta și te poți juca cu ea cum ai chef și îndrăzneală. Mă simt fabulos acum că m-am tuns, deși îmi caut pletele (gest reflex). Parcă sunt mai proaspătă și parcă îmi vine să caut prin dulap și haine mai îndrăznețe, pe care le-am evitat. Poate ne tundem pentru că ne e dor să ne amintim de noi ca femei. Poate e plăcerea de a-ți asuma un risc mic, tocmai ca să-ți faci curaj să îți asumi un alt risc, mai mare. Ca și cum ai debloca un flux de energie ca să poți merge mai departe.

De ce contează imaginea?

Imaginea contează pentru că îți dă tonul. Ție, personal. Lăsăm la o parte ce văd, cred sau gândesc cei din jur. Felul în care decizi să arăți fizic vorbește despre ce se întâmplă sub ceea ce se vede. De asta mi se strânge sufletul când văd exces de silicon, exagerări de tot felul la fete tinere și altfel frumoase. Câtă nesiguranță se ascunde după toate acele intervenții chirurgicale dureroase, scumpe, care sfârșesc prin a le transforma, din ființe complexe, în obiecte hipersexualizate? Câtă nevoie de apreciere, de dragoste, de a fi în centrul atenției fie și printr-o imagine caricaturală ascund și de ce? În schimb, o imagine temperată de o stare de bine interioară te arată echilibrată și dornică să fii tu însăți. Cu păr lung sau scurt, cum îți vine.

Cu părul scurt sunt mai eu

La concluzia asta am ajuns după ani în care ba am așteptat să crească, ba l-am tăiat. Câteodată, impulsiv. Alteori, planificat și răsplanificat, cu programări la salon și apoi cu anulări de programări. Probabil nu sunt un om foarte curajos, însă dornic să devină mai curajos. Și îmi place de mine când îndrăznesc să ies din zona de confort, indiferent dacă asta înseamnă decizii majore sau mici, precum o schimbare de look. Starea de bine, de privit în oglindă și de nerecunoscut propria înfățișare pentru o fracțiune de secundă sunt un fel de sare și piper cu care mai condimentăm rutina. Mai schimbăm placa, fără să ne aruncăm în gol. Chiar dacă, cine știe, poate de asta avem nevoie, la nivel mai profund. Să ne aruncăm cu capul înainte în ceva ce ne sperie. Un drum la coafor e mai puțin periculos, însă un dram de adrenalină tot ne aduce.

Hai să ne folosim de păr și să-l purtăm noi pe el, nu el pe noi. Fix așa cum ne place!

Dacă ți-a plăcut acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()