Mărturia unei mame: „Primul an cu bebelușul a fost cel mai frumos an din viața mea”

Theodora Fintescu, redactor
primul an cu bebelușul
În primul an, relația cu partenerul este pusă greu la încercare. Eu simt că această provocare ne-a apropiat mai mult.

Cititoarea noastră Simina Blaga ne-a povestit cum a decurs primul an din viața bebelușului ei, cum a schimbat-o maternitatea, cum și-a gestionat singurătatea și cum au fost afectate prieteniile de noul ei statut. Redăm povestea, așa cum a fost scrisă de cititoarea noastră, iar dacă doriți să ne împărtățiți propria experiență ne puteți scrie pe [email protected]:

„A trecut repede primul an din viața bebelușului meu, cu bune și cu rele. Am văzut-o crescând de la o săptămână la alta. Primele luni au fost petrecute între sesiuni lungi de alăptat, am uitat cu desăvârșire noțiunea timpului, iar timpul care îmi rămânea liber îl petreceam admirând bebelușul care doarme sau stând cu ochii în telefon și admirând pozele cu ea când era trează.

De câteva ori pe săptămână, venea prietena mea la cafea. Aceeași care mi-a fost alături pe toată perioada gravidității. Bebelușul ei e mai mare cu un an decât al meu, așadar ea ma punea în temă cu fiecare etapă ce urma să vină. Erau discuții despre copii cu bebelușii în brațe. Timpul a trecut repede și ea a reintrat în câmpul muncii, bebe al ei la creșă, iar noi am rămas la programul nostru de alăptat, dormit, schimbat, plimbat, alăptat și somn.

Un tătic model

Timpul pentru o mămică se scurge altfel. Seara, după ce adoarme bebelina, sunt mândră că a mai trecut o zi, o zi plină de realizări, o zi în care bebe a stat singur în fund, o zi în care a gângurit mai mult, o alta în care a stat în picioare nesusținută și alta în care a mers singură. Sunt multe realizări, satisfacții la tot pasul și oboseală cât cuprinde.

Tăticul nostru e unul model, implicat și dornic să stea cu bebe cât mai mult. În jurul vârstei de un an, între bebe și tata s-a format o relație foarte strânsă, de prietenie. Seara, înainte de somnul ei, petrec o perioada bună de timp jucându-se împreună, eu având timp sa pregătesc toate pentru ziua ce urmează și uneori îmi rămâne puțin timp pentru mine. Tati al nostru înțelege cât e de grea maternitatea și încearcă sa se implice pentru a îmi lasa și mie timp să mă odihnesc. Pune haine la spălat, face mâncare, câteodată face și curățenia, cu alte cuvinte e tăticul și partenerul ideal pentru mine.

Unele persoane spun că nu mai sunt la fel

Dar, oricum, primul an pentru noi a fost greu, bebe ne-a testat rezistența relației și ne-a apropiat și mai mult. Pentru mine, primul an cu bebe a fost cel mai frumos an din viata mea.

Cum m-a schimbat pe mine faptul că am devenit mamă? Unele persoane spun că nu mai sunt la fel, altele spun că nu mai știu să vorbesc decât despre bebeluși, iar altele spun că sunt mult mai matură și mai realistă. Eu cred ca totul depinde din ce unghi sunt privită. De persoane necăsătorite, de persoane căsătorite dar fără copii și de persoane care deja au copii. Prezenta unui copil în viață te schimbă, sau poate nu te schimba cât schimbă percepția pe care cei din jur o au despre tine.

Câteodată ma simt și eu singură, câteodată nu putem să mergem să ne vedem cu prietenii pentru că bebe nu e în dispoziția necesară, câteodată lumea refuză să vină la noi acasă pentru că au impresia că ne deranjează, alteori descoperim că unele persoane au ieșit cu totul din viața noastră! Dar nu e așa, e o altă etapă a vieții și atât, sunt unii oameni care ies din viata ta la un moment dat, dar asta nu înseamnă că peste ani nu vor întra înapoi.

Nu te schimbi neaparat tu, dar se schimbă percepția altora asupra ta

E ca și viata de liceu, nu îți pierzi colegii cu care nu vorbești ani întregi – ei rămân acolo și, la un moment dat când va veți revedea, totul o să fie ca și cum nu v-ați văzut de o zi. Primul an cu bebe nu te schimbă neaparat- schimbă percepția altor oameni despre tine, despre felul în care te ocupi de bebeluș, și despre felul în care timpul curge pentru tine ca părinte.

Câteodată te simți singur, poate îți lipsește o persoană cu care să schimbi o vorbă, dar dacă te uiți în jur realizezi că ai fost singur până să fii părinte. Eu îmi iau bebelușul și merg în parc și acolo mereu găsesc o mămică care se simte și ea poate la fel ca mine, și, cu bebelușii de mână, povestim ca două prietene vechi, fără să mai conteze dacă ne vom revedea a doua zi sau nu”.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa