Școala pe timp de pandemie. Cum a dat fiica mea prima dictare online

Pe zi ce trece, descoperim tot mai multe ”bucurii” ale școlii online. Zgomote, camere și microfoane care nu merg, copii care nu reușesc să se conecteze, sau nu pricep să țină microfoanele închise, profesori care nu știu să creeze temă și apoi părinți care nu reușesc să urce acea temă pe platformă, toate sunt la ordinea zilei și devin pe zi ce trece parte din fenomenul ”școala online”, dar care știrbesc mult din actul educativ și așa chinuit de boli. Iată, în mare, cum a decurs ora în care copilul meu a dat prima dictare online din clasa 1-a.

Discuția de mai jos nu e un pamflet, ci o imagine a modului în care s-a desfășurat pregătirea pentru prima dictare online în clasa fiicei mele; un amestec între clasicele întrebări de elevi cu deja la fel de clasicele probleme specifice școlii intermediate de platforme, calculator și internet.

Prima dictare online

– Acum, copii, vom da dictare. Este prima voastră dictare. Deschidem caietul la o pagină nouă și scriem așa cum voi scrie eu pe foaia care se deschide pe ecran.
– Doamna,
– Da, Oana!
– Dar la mine pe ecran nu apare foaia.
– Nici la mine.
– Nici la mine.
– Nici la mine.
– Aveți răbdare, se va deschide imediat.
(un șuierat înfiorător)
– Vă rog să închideți toți microfoanele, pentru că se face microfonie și nu veți auzi ce vă dictez.
– Doamna,
– Da, Marius!
– Ce caiet să deschidem? Tip 1 sau dictando?
– Dacă e dictare, înseamnă că deschidem caietul de Comunicare în Limba Română care este caiet tip 1.
– Doamna, dar tot nu văd pe ecran foaia dumneavoastră.
– Mai așteaptă puțin, Oana.
– Doamna,
– Da, Sorin!
– ”Dictare” scriem cu cu litere de tipar sau de mână?
– Încă nu am învățat toate literele, de aceea, cuvântul ”dictare” îl vom scrie cu litere de tipar.

Prima dictare online. Nu mâncăm în ore!

-Georgiana, nu mâncăm în timpul orei. Dă-i biscuitul mamei pentru că avem dictare acum. Începem?
– Nu, doamna (se aude voce plânsă) eu tot nu văd foaia.
– Da, doamna, fata mea nu vede ecranul dumneavoastră.
– Oana, nu ai nevoie de foaia mea, pe ea voi scrie doar ”DICTARE” cu litere de tipar și data, apoi veți scrie ceea ce vă dictez eu.
– Dar eu vreau să văd ce văd și copiii (spune Oana plângând)
– Lasă, mamă, nu ai auzit ce-a spus doamna?
– Bine, nu voi scrie nimic pe foaie. Toți copiii să scrie cuvântul ”DICTARE” și data.
– Doamna,
– Da, Ana!
– Eu vă aud cu întreruperi.
– Dacă ceilalți copii mă aud bine, înseamnă că e o problemă la calculatorul tău sau la viteza de internet.
– Doamna,
– Da, Marin!
– Dar dictare și data scriem cu verde sau cu albastru?
– Ați învățat deja că titlul și data le scriem cu verde. Ați scris? Începem?
– Doamna,
– Da, Crina!
– Dar eu am scris titlul și data cu albastru.
– Nu-i nimic, vei fi mai atentă data viitoare.
(Iar șuierat groaznic)
– V-am rugat clar să închideți microfoanele. Începem?
– Doamna,
– Da, Rareș!
– Pot să merg la baie? Vreau pipi.
– Rareș. E suficient să spui că vrei la baie, nu e nevoie să dai mai multe detalii. Du-te și vei scrie de unde vei prinde, pentru că începem.
– Doamna,
– Da, Nora!
– Dar ce ne dictați scriem cu pix pilot sau cu stilou?
– Nora, nu mai suntem în clasa pregătitoare să scriem cu pilot, acum suntem în clasa 1-a și scriem cu stiloul albastru.
– Doamna, ați început să dictați că eu m-am deconectat din greșeală?
– Încă nu, Iulian. Acum începem. Mai avem cinci minute și se termină ora.

Prima dictare online. Ajut cu ce pot ca părinte

Spunea cineva că factura pentru școala din această perioadă ne va ustura la portofel în viitor și nu pot fi decât de acord. Învățarea e ca o construcție. Pe cărămida de azi se așază două de mâine, iar pe cele de mâine alte patru de poimâine. Dacă însă azi cărămida e crăpată sau lipsește o bună parte din ea, ceea ce se așază peste vine pe un loc gol și, în timp, gol peste gol, ridicăm o construcție șubredă greu de consolidat.

De acasă, ca părinte, fac ce mă țin puterile, nervii și cunoștințele pedagogice de a susține puținul primit din online. Însă tare mi-e că atât cât primesc copiii în această perioadă, cu toată bunăvoința din ambele părți (profesori și părinți) nu e atât cât au nevoie pentru a pune baze solide și a-și crea obișnuința învățării pentru viitor. Cum ne vom descurca mai departe? Nu știu. Azi știu că umblu cu mortar și bucăți de cărămizi să umplu goluri.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()