„Un accident grav m-a făcut să devin o fiară când vine vorba de siguranța copiilor în mașină”

Siguranța copiilor în mașină

Siguranța copiilor în mașină. Ar fi trebuit să mergem noi atunci, să conducă soțul până la Sinaia, dar pentru că eram obosiți, am zis să rămânem acasă și să ne odihnim. Meritam o sâmbătă după-amiază în care doar să stăm, după luni întregi de muncă, aproape fără pauză. Ne-a luat somnul pe canapea în sufragerie în timp ce ne uitam la un film artistic. Ce răsfăț, mă gândeam! M-am trezit după nici 30 de minute uimită de rapiditatea cu care soțul s-a ridicat din pat să răspundă la telefon și întrebându-l de ce Dumnezeului nu l-a dat pe mute.

Când am văzut că trage aer adânc în piept și nu nimerește ceva pe care să se așeze, mi-am dat seama că ceva s-a întâmplat. Am căutat răspunsul în privirea lui pentru că vorbit nu mai putea. Cei care s-au dus la Sinaia au căzut cu mașina într-o râpă la Posada. Două persoane au murit, nu se știe cine!

Informațiile veneau de la salvare, de la poliție și de la rudele de la Sinaia. M-am rugat să nu fi murit sora lui pentru că el nu ar fi putut să ducă durerea asta. Dar în mașină mai erau și mama lui, și mătușa, dar și șoferul. Au urmat câteva ore de agonie, timp în care mai mult teleghidați, sau poate ghidați de îngerii noștri păzitori, ne-am dus la socrul meu, i-am anunțat pe părinții mei, și am rugat un prieten să ne ducă la spitalul din Sinaia și din Azuga unde erau cei doi supraviețuitori ai accidentului: sora lui și șoferul.

În noaptea aia i-am adus pe amândoi la București cu o salvare, conștienți, cu răni nu foarte grave fizic, dar mutilați sufletește.

Manevrele bruște au rezultate neașteptate

Cu puțin înainte să ajungă la Sinaia, pe serpentine, era parcată o mașină pe partea dreaptă. Șoferul a vrut să o evite și se pare că a făcut o manevră mult prea bruscă pentru asfaltul udat de ploaia scurtă de iunie. Mașina a întrat pe contrasens, a lovit parapetul de bolovani rari și a căzut în râpă mai mult de 10 metri. Pe ei doi i-au salvat centurile de siguranță și nu își aduc foarte bine aminte cum au ieșit din mașină, dar au fost suficient de prezenți să sune și să anunțe rudele. Pentru mama și mătușa soțului care nu aveau centurile puse pentru că stăteau pe bancheta din spate, viața s-a terminat în acea sâmbătă, la ora 17.

Siguranța copiilor în mașină. Centurile și scaunele pentru copii, o regulă de necontestat

De atunci am început să am o obsesie pentru centurile de siguranță, să le port indiferent dacă eu eram șoferul sau pasagerul din dreapta, ori cel de pe bancheta din spate. După câțiva ani, când ne-am mai liniștit puțin, am făcut două fete blonde cu ochii albaștri.

Nici nu se discută să nu stea în scaunele lor cu centurile corect puse și devin o fiară când merg cu alte rude care nu au scaune de mașină. Este o regulă de necontestat. Soțului i-a fost frică mult timp să meargă cu fetele bebeluși în mașină, singur, doar el cu ele. Abia când avea cea mare aproape 2 ani și a fost nevoit să o ducă la pediatru, și-a luat inima-n dinți.

Am intrat într-o mașină și au simulat o răsturnare

Sâmbătă, pe 12 octombrie, am fost la lansarea cursului Ghidul Părintelul Responsabil la Volan. Mi-au venit în suflet buluc toate amintirile de la accident când cei de la Academia Titi Aur ne-au suit, pe rând, într-o mașină și au simulat o răsturnare.

Chiar dacă a fost doar o simulare, tot a fost greu de dus pentru că practic mi-am dat seama că doar centura de siguranță mă ține să nu mă izbesc cu capul de plafonul mașinii sau de parbriz sau de alți pasageri din mașină. M-am gândit ce au simțit rudele mele când se rostogoleau în râpă fără să știe când se opresc, dacă o să moară sau nu, câte lovituri au dat de volan, de airbag-uri, de geamurile laterale. Mai simți oare durerea când ești proiectat din mașină pe ușa din dreapta spate?

Eu știam că o să mă rotesc o dată și jumătate și apoi instructorul o să-mi arate cum să ies din mașina răsturnată pe-o parte, apoi voi repeta experiența cu mașina răsturnată pe capotă. Chiar și fără nicio rană, cu totul controlat, tot a fost greu să găsesc puncte de sprijin, să ajung cu mâna opusă ca să apăs pe butonul de la centură, să-mi mențin în mâini, controlat, greutatea corpului și să rămân calmă.

Siguranța copiilor în mașină. Cum să scoți un copil dintr-o mașină răsturnată

Instructorii ne-au învățat și cum să scoatem un copil dintr-o mașină răsturnată și asta s-a lăsat cu ochi umezi în spatele unor zâmbete largi și luminoase. Deși copilul manechin nu plângea, nu era rănit, deși era de dimensiunea și de greutatea unui bebeluș de vreo 5 kg, cu toate că centura sau scaunul de copil nu au fost afectate, tot am deschis cu dificultate centura din cauza poziției incomode și copilul mi s-a părut foarte greu, mai ales că a trebuit să îi susțin capul și coloana cam în același timp cu scosul din centură.

Aproape că nici nu voiam să încerc pentru că mi se părea că atrag răul odată ce știu tehnica, la fel cum în dimineața aceea de iunie mă uitasem absorbită, fără nici măcar să mă așez pe canapea, la un reportaj de 30 de minute despre un accident de mașină.

Trebuie să învățăm condusul defensiv

E greu să treci printr-o tragedie rutieră și să vezi în trafic șoferi aroganți care cred că nimic nu li se poate întâmpla, sau o lipsă de empatie totală pentru cei care învață să conducă și sunt în mașini de școală sau cum cei cu mașini foarte puternice le taie calea celor cu abțibild cu bebe la bord.

Suntem o nație grăbită, agresivă, iresponsabilă și inconștiență. Vorbim la telefon în trafic, schimbăm destinația pe waze în mers, le dăm copiilor apă cu o mână și cu cealaltă deschidem geamul, tot în mers.

Activitatea principală trebuie să fie șofatul, însă, din păcate, nu facem loc prevenției în niciun domeniu în viața noastră și nu reușim să anticipăm pericolele nici în trafic pentru că suntem atenți doar la noi,  nu folosim suficient de des oglinzile retrovizoare, nu încălzim mașina înainte să plecăm iarna cu copiii la grădiniță, nu dezaburim bine mașina, nu o deszăpezim suficient și reușim să ne facem rău nouă, dar și celor din jur. Siguranța copiilor în mașină nu este o chestiune cu care să glumim.

Condusul defensiv este deocamdată un elefant roz la noi în țară care trebuie mâncat bucățică cu bucățică. Mașina e o armă, cum zice Titi Aur, mutilplu campion național la raliu, trebuie să învățăm să o controlăm. De ce? Pentru că:

  • În România, în anul 2018, au fost raportate 1867 de decese cauzate de accidente rutiere, adică 5 decese pe zi.
  • La nivel internațional, 8 copii nenăscuți mor în accidente de mașină.
  • În Europa, în ultimii 10 ani, peste 8.100 de copii au murit în accidente rutiere.
  • Copiii care nu călătoresc în dispozitive speciale sunt de 7 ori mai expuși riscului de a fi vătămați în accidente rutiere.
  • La o viteză de 64 km/oră, corpul unui pasager din mașină cântărește la impact de 9 ori propria greutate, ceea ce duce la spargerea organelor și, implict, la hemoragie internă. Impactul unui copil cu parbrizul în caz de accident este echivalent cu căderea de la etajul 3 al unei clădiri.

Dacă ți-a plăcut acest articol te mai poți informa despre siguranța în trafic și de aici:

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()