Orice subiect delicat are tendința de a deveni tabu când are ca fundament suferința ori trauma unui om. Cine nu a trecut prin aceeași experiență nu înțelege pe deplin ce simte persoana respectivă deși dovedește solidaritate și empatie.
În momentul de față, 15-20% din femeile însărcinate pierd o sarcină. Indiferent ce vârstă ar avea viitoarea mămică, șocul pierderii copilului este resimțit la fel. Chiar dacă nu e la prima experiență de acest gen, tânără mamă nu va putea ascunde trauma prin care trece.
Panică, insomnie, durere, agonie, teamă… toate completează tabloul unui șoc emoțional puternic. În prima fază nici măcar nu poți plânge fiindcă nu îți vine a crede ce ți se întâmplă. Vrei să scapi cât mai repede de această situatie…să se rezolve cumva…oricum ar fi doar să se termine. Apoi, chiar dacă trupul se va reface relativ repede… cu psihicul vei avea mult de lucru. Sentimente de vinovăție, anxietate, tristețe, depresie… sunt doar câteva din elementele amalgamului de trăiri ale sufletul tău.
NEGAREA
Prima etapă prin care trece o femeie ce își pierde bebelușul este cea a negării. “Nu, mie nu mi se poate întâmpla așa ceva!!!!” “Nu e adevărat!”, “Eu sunt bine și voi fi bine!”. De obicei, această fază a negării durează o săptămână, două și este, de fapt, un mecanism de apărare. Analizele medicale, diagnosticul, intervenția chirurgicală finală te vor aduce, însă, cu picioarele pe pământ, unde va trebui să înfrunți cruda realitate.
FURIA
Negarea va fi înlocuită de furie îndreptată asupra ta dar și a celor apropiați. Din păcate, vei răni multe persoane dragi dacă te lași condusă de mânie. Se naște o agresivitate atât verbală cât și fizică care ar putea aduce o minimă consolare prin eliberarea ei într-un cadru sigur și controlat. Cele mai multe dintre femei se consideră responsabile în totalitate pentru ceea ce s-a întâmplat.
NEGOCIEREA
O mie de gânduri se vor împleti în mintea ta în încercarea de a înțelege ce și cum au stat lucrurile de la bun început. E o etapă a negocierii situației, a schimbării scenariului în dorința de a vedea ce ai greșit, cine a greșit, dacă ai fi acționat altfel poate rezultatul nu ar fi fost același. Mai multe controale, mai multe analize, mersul mai des la medic ori poate adminstrarea unor medicamente ar fi putut schimba acest deznodământ. Nopți de neliniște, de insomnie și o stare de hiperagitație îți pot tulbura echilibrul.
TRISTEŢEA şi DEPRESIA
Când ai obosit, când te simți fără vlagă, când nu mai ai energie și răbdare să asculți pe nimeni și nimic atunci lași tristețea să te cuprindă și plângi. Plânsul vine ca o eliberare și îți asigură o ușoară anestezie emoțională. Acum nu mai negi ce s-a întâmplat, ai depășit șocul, durerea e la fel de mare, dar suportabilă. Uneori visezi tot felul de lucruri în legătură cu situația în care ești. Alteori poți simți invidie îndreptată asupra femeilor care sunt mame ori asupra copiilor lor. O tristețe adâncă se poate citi atât pe chipul tău dar și în suflet. Te poate cuprinde depresia. E un gol în tine pe care nu îl poți înlocui momentan cu nimic. Abia mai târziu s-ar putea umple cu speranță. Acum nu ești nici tristă nici fericită. Acum doar exiști.
ACCEPTAREA
Încet, încet conștientizezi ce s-a întâmplat. Starea ta de spirit se ameliorează. Apare acceptarea. Treptat, suferința se diminuează lăsând loc speranței. Acum înțelegi că nimeni nu a fost vinovat, că așa a vrut Dumnezeu și că nu ești singura din univers care a trecut prin asta. Realizezi că nu poți schimba trecutul, însă alegi să-ți schimbi atitudinea în fața vieții, îți regăsești bucuria de a trăi și forța de a o lua de la capăt. Acum poți vorbi mai ușor despre trauma prin care ai trecut și chiar te simți mai bine când împărtășești din experiența ta altor femei. Trebuie menționat un lucru: credința joacă un rol important în procesul de vindecare.
Dacă vrei ca această perioadă de refacere să dureze mai puțin atunci “nu băga sub preș” ceea ce simți. Dă -ți voie să plângi atât cât ai nevoie! Gândește-te că eșecurile sunt experiențe de viață. Dacă ai greșit ceva, învață-ți lecția!
Acceptă sprijinul partenerului și pe cel al prietenilor sau al familiei. Lasă-te prinsă în cât mai multe proiecte și activități iar dacă mai apar momente de dezechilibru nu te judeca prea aspru!
Dacă ai nevoie de timp și spațiu permite-ți luxul de a ți le oferi. Caută lucrurile care odinioară îți făceau plăcere și fă-le pe îndelete. Schimbă-ți atitudinea în fața vieții și viața se va schimba și ea.
Adevărul este că nu se poate descrie în cuvinte prin ce trece o femeie când pierde o sarcina. Sigur este un lucru, ea are nevoie de ajutor, de susținere din partea prietenilor, a familiei si uneori chiar de ajutor de specialitate.
Fiecare persoană proceseaza traumele in felul ei insă ranile spirituale doar timpul le poate vindeca.
