Trei lucruri pentru care nu ar trebui să-ți faci griji, dar pentru care mamele își fac oricum

Mamele, mai ales cele care sunt mame pentru prima dată își fac o mulțime de griji pentru orice legat de siguranța și sănătatea copilului.

Îmi amintesc prima sarcină și primele săptămâni de maternitate. Eram ca în povestea lui Creangă, așteptând să cadă drobul de sare peste copilul meu. Totul mi se părea un pericol și la orice pas vedeam o primejdie ce îmi amenința copilul. Atât medicul ginecolog, cât și medicul pediatru mi-au explicat că toate sunt doar în mintea mea și că este normal să fie așa pentru că hormonii își fac de cap în corpul meu. La cel de-al doilea copil, am fost mult mai relaxată pentru că, după prima experiență, am realizat că grijile nu duc nicăieri și timpul petrecut împreună cu bebelușul meu este neprețuit. Din experiența mea și a celorlalte mame din jurul meu, mi-am dat seama că sunt trei motive majore de îngrijorare în rândul proaspeților părinți, motive care, de fapt, nu au nici un temei. Iată ce m-a ținut pe mine trează multe nopți și am o vagă impresie că nu sunt singura:

Mamele vor să aibă totul pregătit

Disperarea de a avea totul pregătit, asamblat, spălat, sterilizat pentru momentul în care va apărea pe lume bebelușul este una dintre preocupările viitoarelor mame. ȘI eu am trecut prin asta și am fost extrem de stresată în ultimele săptămâni de sarcină din această cauză. De fapt, în primele zile, copilul are nevoie doar de câteva pijamale (body-uri cu picior), o păturică, un loc unde să doarmă, hrană și multe scutece. Crede-mă că dacă nu ai nu știu ce leagăn sau castronele de plastic, el nu va ști.

Mamele se tem de o mică schimbare în programul copilului

La primul copilul totul mergea ceas. Eram ca într-un Reich. Dormea după ceas, mânca după ceas, ieșea afară după ceas. Îmi programam toate celelalte activități în funcție de programul copilului și nu făceam nici cea mai mică abatere. Totul era programat la virgulă. La al doilea copil, din motive lesne de înțeles, nu am mai avut timp de această organizare riguroasă și au fost momente în care a mâncat cu o jumătate de oră mai târziu sau a adormit cu o oră mai devreme. Nu a fost nici o tragedie. În afară de primele câteva săptămâni când senzația de foame este aproape dureroasă și cam trebuie să mănânce chiar atunci când îi este foame, celelalte activități pot suferi amânare.

Mamele se tem că nu au o relație prea strânsă cu copiii lor

De asemenea, când băiatul meu cel mare avea câteva săptămâni, eram extrem de stresată că trebuie să vorbesc tot timpul cu el să-l ajut să se dezvolte emoțional și intelectual. Dacă rămâneam 10 minute gândindu-mă la ale mele, fără să vorbesc, când realizam, mă puneam pe vorbit și turuiam ca o moară stricată. Încercam să-l țin cât mai mult în brațe, să mă joc cu el, deși el era atât de mic încât avea doar câteva nevoie primare. Legătura dintre mamă și copil se formează încă din timpul sarcinii, ea există și se consolidează pe zi ce trece, indiferent ce ai face. Dacă nu mă crezi, așteaptă până la vârsta de 8 luni când va apărea anxietatea de separare.

Pe lângă toate acestea, au mai fost și alte motive de îngrijorare, dar nu atât de stringente ca acestea trei. Orice mamă vei întreba, vei afla mai mult ca sigur că aceste griji chiar nu merită importanță. Copilul tău este cel mai important și încearcă să te bucuri cât poți de mult de clipele petrecute împreună cu el.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()