Pledoaria unei mame pentru vacanțe la bunici

Pledoaria unei mame pentru vacanțe la bunici

Pledoaria unei mame pentru vacanțe la bunici. Am trăit într-o curte mare, plină de iarbă și de flori. M-am bucurat de natură, de animale și păsări, de tot ce înseamnă viața la țară. Și acum, daca aș putea, mi-aș pune apartamentul în aceeași curte, chiar și serviciul, numai să pot simți, așa cum făceam când eram copil, iarba răcoroasă sub picioare, mireasma teiului proaspăt înflorit. Să știu că vine vacanța de vară, după cât de torid era soarele, să alerg cu bicicleta de dimineață până seara, să nu-mi fie frică de câini sau pisici. Să cunosc fiece vietate și să știu că vine Pastele după curățenia pe care oamenii satului o fac de-ndată ce se crapă de primăvară.

Așa am învățat din ce se compune lumea asta: pipăind, mirosind, văzând, trăind. Fără prea multe fișe de lucru, fără să stau ore întregi pe scaun cu cartea în față, fără jetoane cu animale, fructe sau legume. Am învățat că spălatul vaselor își poate spune mai multe despre apă decât ar face-o o filă de carte.

Grădinăritul m-a învățat încă de când aveam câțiva ani părțile componente ale unei plante, ce înseamnă și cum se produce procesul de fotosinteză. Merele, prunele și corcodușele pe care musai trebuia să le culegem ne-au spus cât de sănătos și bine este să consumăm fructele în toate formele lor, cum să folosești focul, cum să faci gemuri și compoturi, cum să conservi.

Pledoaria unei mame pentru vacanțe la bunici. Să nu ne ferim să implicăm copiii în viața de zi cu zi!

Imediat după orele de școală, după masa de prânz si teme, lumea mea se compunea din soare, natură, joc combinat cu activități practice, menite să ne deschidă ferestre către informații culese altfel, prin practică, prin exercițiu. Mi-aș dori ca și copiii mei să învețe altfel. Explorând. Să învețe activ. Să ștergi praful prin casă, să aranjezi masa pentru cină, să speli legumele pentru salată sunt exemple de activități, pe care le pot face cei mici.

Eficiența lor se va răsfrânge în două direcții: vor învăța extrem de mult despre ce impolică acțiunea în sine și vor ajunge să își managerieze infinit mai bine timpul, pe viitor, când vor apărea mult mai multe teme, proiecte, activități extrașcolare, sarcini de dus la bun sfârșit.

Să nu ne ferim să implicăm copiii în viața de zi cu zi! E o capcană meschină să credem că dacă le acordăm și le oferim tot timpul din lume doar pentru a studia, pentru a învăța doar din paginile cărților, lipiți de masa de lucru, vor fi mai inteligenți, mai organizați și vor avea note mai mari. Veți fi surpinși să observați că diferite activități casnice vor constitui de fapt așa numită “odihnă activă”. Îi vor face mai responsabili, mai curajoși, mai inspirați și mai ancorați în realitate. Să știe că au mai multe sarcini de dus la bun sfârsit în acea zi ajută la drămuirea timpului. Topește orele pe care le-ar petrece în fața televizorului, a tabletei sau a telefonului. Îi scoate dintr-o lume ce ar putea să-i transforme în niște introvertiți, închiși în ei, lipsiți de inițiativă și de dorința de a evolua.

Să recunoască semnele de ploaie după așezarea norilor pe cer…

Copiii, mai ales atunci când sunt mici, să fie obișnuiți să investigheze, să descopere. Să planteze legume, să adune fructe din copac, să culeagă struguri, să faca must, să învețe fiecare anotimp prin activitățile lui specifice, prin ceea ce el ne oferă. Să-i ducem la bunici, să-i lăsăm să simtă și ei iarba răcoroasă de sub picioare. Să recunoască semnele de ploaie după așezarea norilor pe cer.

Să-i lăsăm să se cațăre în copaci. Să-și facă castele și munți pe care mintea lor să îi escaladeze, din mormane de pietre și de nisip. Să arunce pietre într-o baltă, să se murdărească. Să pescuiască cu o undiță făcută dintr-un băț. Să sufle într-o păpădie și sa-și puna o dorință. Să caute comori în crânguri, să planteze sâmburi de pepene și să aștepte cu sufletul la gură ca ei să răsară. Să descopere un drum în pădure și să observe toate viețuitoarele ce travearsează acea potecă. Să nu se teamă de ploaie. Să simtă vântul prin păr. Să construiască cazemate și să se creadă invincibili. Să ude florile, sa recicleze.

Pledoaria unei mame pentru vacanțe la bunici. Să dea de mâncare la animale. Așa vor ști că de ei depinde cineva…

Să-și facă jucării din ceea ce găsesec în curtea bunicilor. Ori într-un parc. Să-și folosească la maximum imaginația. Să învețe că ei înșiși pot să-și contruiască povești, ca apoi să le poată pună în practică. Să învețe că a îndrăzni să încerci tot felul de lucruri te face mai puternic și mai deștept. Să dea de mâncare la animale. Așa vor ști că de ei depinde cineva.

Așa vor crește mari și frumoși. Și vor învăța să aprecieze munca, reușita! Vor fi mai stăpâni pe ei, mai deschiși la minte, mai buni, mai harnici și infinit mai creativi. Să nu le îngrădim copilăria! Să-i ajutăm să crească independenți, cu mintea deschisă și pregatită să înțeleagă și să iubească lumea în care trăiesc!


Pentru că ne dorim să îți oferim materiale și experiențe care să îți îmbogătească viața de părinte, am creat un scurt chestionar care să ne ajute în acest sens. Completarea lui poate dura până la 8 minute. Și pentru că apreciem fiecare minut pe care ni-l acorzi, punem la bătaie 30 de cărți de parenting. La sfârșitul chestionarului lasă-ne adresa ta pentru a te înscrie automat în tombolă!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()