Mersul la cumpărături.
– Oare când vom putea şi noi merge undeva ca toţi oamenii fără o sută de bagaje şi pregătiri de expediţie? mi-am întrebat soţul.
Sunt mândră de familia mea şi mi-e drag să mergem împreună, însă e destul de complicat deocamdată. Orice ieşire cu trei copii care presupune deplasarea cu maşina este atât de solicitantă pentru mine, încât plec mereu de acasă obosită şi prost dispusă.
Pentru copilul meu cel mare e uşor, el se îmbracă singur şi ne înţelegem de minune. Mijlociul este un mititel autist de 2 ani si 5 luni, purtător de scutec şi nonverbal care fuge de lângă tine cum vede orice stimul nou. Riscul de a-l pierde în orice magazin se apropie de 100%. Doar vigilenţa extremă ne salvează de aşa ceva. Mezina are 1 an şi o lună şi nu merge încă şi chiar dacă ar umbla nu ne-ar uşura momentan foarte mult situaţia.
Pe prieteni îi chemăm la noi acasă. Să mergem noi la ei într-un apartament de bloc nu mă încântă deloc din cauza celor mai mici, mai ales a mijlociului George care le-ar trage toate sertarele, ar umbla în toate dulapurile şi ar escalada toate mobilele. El aduce cu sine o agitaţie continuă.
Ultima dată i-am propus soţului meu o ieşire la cumpărături în cinci. Jur că nu se va repeta curând. Nu, nu e stresul cauzat de ieşire în sine, ne concentrăm, îl păzim pe mijlociul George, fratele mai mare David e mereu cu ochii pe el şi îl duce de mânuţă peste tot.
Pregătirile mă obosesc, ar trebui să le fac cu o zi înainte. Dar nici aşa nu e sigur că plecăm la timp.
Ne-am trezit la 8. Chiar credeam că la 10:30 vom fi plecaţi deja. Cum anotimpul rece şi-a făcut simţită prezenţa, am decis că n-ar fi rău să ne asigurăm că hainele de iarnă ce le văzusem pentru băieţi cu câteva zile înainte mai sunt în acelaşi magazin. Am făcut bine că ne-am dus, de-abia am mai găsit mărimile băiţilor la haine şi încălţăminte.
Dar câte precauţii…
Mersul la cumpărături. Bagajele
Am început cu scutecele câte două pentru fiecare, serveţele umede şi o păturică pe care să îi pot aseza când îi schimb.
Ilinca bea destul de mult lapte, chiar şi George mai bea din sticla cu biberon. El nu ştie să bea din prea multe recipiente, aşa că două sticle de lapte goale şi sterilizate, lapte praf, apa plată fierbinte în termos şi apa plata la temperatura camerei erau obligatorii.
Ce era mai greu a trecut. Ba nu! Dacă le trebuie ceva solid şi cât de cât sănătos: biscuiţi simpli şi banane sunt potrivite.
Am pus mai apoi sticla lui George pentru apa, ştie să bea dintr-un singur tip de sticlă cu supapă, am mai pus cana Ilincăi, tot cu apă. Dar dacă se udă sau se murdăresc copiii? Aşa că am mai adăugat un body, pantalonaş şi şosete de schimb.
Mersul la cumpărături. Hainele
Apoi m-am gândit cum să îi îmbrac. Amintirile mele din copilărie sunt legate de cât de gros mă îmbrăca maică-mea şi cât de groaznic transpiram, mai ales iarna. Nici nu mă mir că eram tot bolnavă. Aşa că m-am învăţat să-mi îmbrac copiii în straturi uşor de dat jos când trecem de la frig la căldură.
George a primit un pantalon care izolează bine, fără a fi prea gros însă şi un body peste care am pus un pulover cu nasturi şi o geacă de toamnă. În picioare avea adidaşi. Urmă să intrăm în centrul comercial din vestul Clujului unde este excesiv de cald chiar şi iarna.
Ilinca a primit două perechi de pantalonaşi, un body şi o bluză, plus geaca şi căciuliţa. La fel de uşor, la intrarea în mall, am dat un pantalon şi bluza jos.
Nu poţi face cumpărături cu copii supraîncălziţi. Mai ales Ilinca se enervează groaznic dacă îi este cald.
Doar că aceste pregătiri au durat. Nu doar astea, ci şi micul dejun prelungit, de la 6 dimineata până la 11, Ilinca a mâncat de 4 ori, George a primit o sticlă de lapte şi o felie de pâine cu gem de casă. David a luat şi el micul dejun. Numai noi adulţii am înfulecat câte o banană pe fugă, eu la ieşirea din casă, soţul după ce a parcat maşina la magazin.
Mersul la cumpărături. Vigilenţa în magazin
La cumpărături a fost minunat dacă ignorăm faptul că pe George l-am pierdut din raza vizuală de două ori în magazin. Ilinca a făcut şi ea câţiva paşi suţinută, în rest a fost plimbata în cărucior.
David şi George au dat iama prin mingi, George încerca să fugă de lângă noi mereu şi nu doar ca să prindă mingile. Dar am reuşit să ieşim de acolo cu geci de iarnă, potrivite pentru zilele geroase de iarnă şi cu ghete de zăpadă pentru David.
Mai apoi George a mers cuminte cu mine şi cu David de mână. Ce mândră am fost de el! Nu, nu s-a stimulat, nu avea nevoie, sunetene şi luminile din mall-uri parcă sunt făcute pentru autişti. Peste tot e muzică, o muzică în mall şi alta în fiece magazin. Lumini puternici şi culori stridente pare reţeta de succes pentru orice magazin.
Dar de-abia am aşteptat să intrăm la supermarket pentru nişte mărunţişuri. George a stat în coşul de cumpărături în locul destinat copiilor. Evident coşul a fost împins prin magazin de către David. Noi ne-am ocupat de Ilinca.
De David sunt şi mai mândră! Are aproape 10 ani, este autist şi suferă pentru fratele lui. De cele mai multe ori e îngrijorat şi are grijă de el. Uneori se mai amuză pe seama fratelui mai mic şi e pedepsit. I se reaminteşe că nu râdem de cei mai slabi ca noi. NICIODATA.
Terminăm cumpărăturile. Ilinca pare obosită şi însetată. Am preparat laptele praf chiar acolo, în mall sub ochii cumpărătorilor. Nimeni nu s-a oprit la fotoliile noastre. Auzeam doar „nu ne aşezăm aici, este o mămică cu bebeluşi care vor lapte.” Am apreciat mult că ne-a fost lăsata liberă ditamai canapeaua într-un mall agloremat, tocmai duminica.
A mâncat Ilinca. A luat şi George o gustare. I-am îmbrăcat la loc pe copiii sătui, fericiţi şi obosiţi.
Sotul meu care e pasionat de meteorologie m-a avertizat că se „va răci vremea brusc”. Numai că eu nu ştiam că asta înseamnă două zile de vânt vijelios. M-am speriat când mi-am dat seama că începutul de furtună ne-a prins pe drum. Ultima furtuna îngrozitoare m-a prins cu copiii acasa singură. O scândură desprinsă din acoperişul neterminat al terasei a făcut ţăndări luneta maşinii. O pagubă destul de mare la o masină ce transportă zilnic un copil la terapie.
Nu voiam ca situaţia să se repete. Nu vreau să ma pornesc la drum cu copiii pe o astfel de vreme.
Dar visez la zile mai bune când George nu se va pune în pericol şi nu va fugi de noi. Visez la zile în care vom merge la film împreună fără biberoane şi scutece. Visez la o zi în care cumpărăturile cu trei copii vor fi un moment de relaxare. Trebuie să sper că ziua aceea va veni.
Mersul la cumpărături. Câteva sfaturi pentri părinţii care merg însoţiţi de copii la cumpărături:
1. Nu mergeţi cu copiii obosiţi, mai ales dacă sunt mici. Nu va fi plăcut. Mergeţi dimineaţa sau după somnul de după-amiază;
- Nu îi înfofoliţi, mai ales dacă mergeţi în mall-uri. Aveţi grijă să-i îmbrăcaţi în straturi de haine de care să îi puteţi dezbrăca uşor;
- Nu uitaţi de gustarea preferată chiar dacă nu sunteţi acasă, poate fi un fruct, o napolitană sau un biscuite;
- Nu e o tragedie dacă la cumpărături copilul gustă şi altceva, chiar dacă e junk food. Important este să se simtă bine. Nimeni nu s-a îmbolnăvit pentru că a mâncat 5 pufuleţi.
5. Încercaţi să nu treceţi peste programul de somn al copiilor şi să scurtaţi sesiunea de cumpărături dacă par oboşiţi. Mai bine reveniţi a doua zi dacă nu aţi cumpărat tot ce v-aţi propus.
- Nu mergeţi niciodată la cumpărături cu copiii bolnavi.
