A trecut un an de când au început copiii grădinița și creșa și nu știu dacă în perioada aceasta am avut parte, adunat, de o lună – două fără muci și tuse. E o behăială aproape continuă în casa noastră. Ba cel mic, ba cea mare, ba soțul, ba eu. Pentru că suntem unul mai generos ca altul: cum ia unul ceva, cum împarte rapid și celorlalți.
Acest articol conține prezentare de produs
M-am săturat să-l tot aud pe pediatru, după fiecare consultație. ”Asta e, doamnă, își fac imunitatea”. Dar să o facă odată, sunt nerăbdătoare ca domnul Goe așteptând trenul în gară. Să vie imunitatea, mamițo! Eu vreau să vie! Am cumpărat zeci de siropuri, soluții pentru aerosoli, sprayuri pentru gât, picături de desfundat nasul, antitermice. Le visez noaptea, știu pe de rost gramajele și combinațiile pentru fiecare copil în parte. Articolul continuă mai jos:
Pentru noi, adulții, tratamentul a fost tot timpul destul de simplu. Un antiinflamator, antitermice la nevoie și capsulele Imunotus, care fluidizează mucozitățile și ajută la expectorație. În plus, ajută și sistemul imunitar să se apere de agresori. În ceea ce mă privește, dificultatea de a respira și tusea seacă sunt cele mai greu de suportat. Spre deosebire de copii, care se pot odihni noaptea chiar dacă au câteva accese de tuse, eu fac noapte albă invariabil. Soțul, la fel, iar până să descoperim Imunotus, ne petreceam nopțile cu viroză plimbându-ne ca bezmeticii prin casă, nervoși.
Nu știu dacă așa stau lucrurile de când e lumea și pământul și nici dacă se întâmplă asta peste tot, dar atât noi, cât și mulți dintre prietenii noștri cu copii mici, pățesc la fel: plimbă boala de la mic la mare. Soțul meu are patru colegi de birou, toți cu copii, și nu e lună în care cel puțin unul să nu fie afectat de ceva: ba e viroză, ba e un virus stomacal. În pauzele lor de programare, schimbă impresii despre medicamente și leacuri băbești, se vaită care mai de care, parcă sunt din corul bocitoarelor. La mine la serviciu, suntem două mame de copii mici și ne-am luat atâtea zile de concediu pentru îngrijirea copiilor încât ne e rușine deja de angajator.
Din ceea ce am citit, din discuțiile cu pediatrul și din experiența rudelor mele, imunitatea aceasta ”se formează” până când copilul ajunge la școală. Noi mai avem de așteptat doi ani pentru unul dintre ei și încă patru pentru al doilea copil. Mi se pare enorm, dar nu avem încotro. Cu medicamentele potrivite (doar atunci când e cazul), le ținem pe toate în frâu. Hapciu!
