Vocea ta: Când mama e ZEN

Cristina Burcuș

Mi-am dorit să fiu o mamă ZEN și…

Am reușit! Am reușit să fiu mama aia Zen despre care citeam cam peste tot si o vedeam așa… ca pe ceva imposibil care există doar în povești sau eventual în istorioarele unor mame care încearcă să arate lumii că ele sunt persoane mai bune. Îmi cer scuze că am gândit așa despre voi, mămici! Îmi cer scuze căci mi-am dat seama că e mai ușor decât îmi imaginam.

Au trecut doar două zile de când mi-am schimbat comportamentul, dar vă vine să credeți sau nu, se vede o schimbare radicală în jurul meu! Atitudinea mea pare să facă lumea din jurul meu mai calmă, mai bună. Sau poate așa văd eu lucrurile căci nu dau frâu gândurilor negative.

E greu sa fii mamă și, mai ales, mamă de gemeni

Am scris pe profilul meu de Facebook că aș vrea și eu să fiu o mamă Zen. Genul de mamă care are așa o răbdare infinită și nu se supără din orice, dar nu îmi iese orice aș face. Și am primit comentarii de la mămici extraordinare cum că aș fi normală. Să nu mă mai compar cu alte mame, să fiu eu! E greu sa fii mamă și, mai ales, mamă de gemeni. Și au dreptate! Câtă dreptate au! Parcă mi-au umplut așa sufletul de o bucurie imensă, de o energie nouă și pură pe care o simt în jurul meu.

Să vă explic: sunt un pic răcită de câteva zile. Un pic e puțin spus… De fapt, chiar azi mi-am pierdut vocea complet, deci și dacă aș fi vrut să țip ar fi fost complet imposibil. Ieri am fost după gemenași la școală. Au fost la fermă cu școala și, încântați, mi-au povestit ce animale au văzut și ce năzbâtii au făcut. Știți momentul acela când îi ascultăm, dar parcă nu îi ascultăm căci suntem prea preocupați de probleme de adulți, și le aruncăm așa un ”ok” fără să știm exact ce au zis? Ei bine, ieri i-am ascultat cu sufletul la gură, le-am pus întrebări, am avut o întreagă conversație despre o ”pasăre cu spatele albastru si coada lungă și mare”, despre care eu presupun că ar fi un păun.

Am început sa fiu o mamă Zen

Ieri după mult timp am văzut bucuria din ochii lor. Am uitat și probleme, și răceală, și oboseală. Ieri am început sa fiu o mamă Zen. Zic Zen referindu-mă la răbdătoare și prezentă cu adevărat. Să nu râdeți de mine 🙂 . Și am continuat și azi. Am avut ocazii o mulțime să mă supăr pe ei, ca de obicei, dar este incredibil cât de diferit se comportă când, în loc sa țip la ei ca o isterică, le vorbesc calm, frumos, le explic ce aștept exact de la ei.

Sunt fericită și am de gând să continui! Când relația cu puiuții mei merge bine, parcă nimeni și nimic nu mai contează! 🙂

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa