Vocea ta: Ce am învăţat de la Laura Markham

vacanta

Cu ce am rămas după conferințele dr. Laura Markham

Participarea la conferinţele de parenting mă încarcă de energie pozitivă şi îmi dau încredere că nu sunt o mamă atât de rea pe cât mă văd eu.

Duminică am participat la conferinţa susţinută de doamna Dr. Laura Markham. Din cauza timpului limitat dar şi a drumului Bucureşti-Braşov şi retur, am putut asista doar la “Părinţi liniştiţi, fraţi fericiţi”. Copiii şi-au petrecut timpul cu prietenii noştri din Chitila, pe care nu reuşim să îi vedem atât de des pe cât am vrea. Pe drumul spre casă fiica-mea, care are 6 ani, mi-a zis că vrea să discutăm.

– Ce ai făcut tu acolo, mamă?

– A vorbit o doamnă care mi-a reamintit niște lucruri şi care m-a învăţat altele noi.

– Ce ţi-a zis?

– Să vă fac să râdeti în fiecare zi…

– Asta e foarte bine, are dreptate!

– … şi mi-a explicat unde greşesc eu de veniţi în fiecare noapte în pat peste mine şi tata. A spus că trebuie să învăţaţi cum să adormiţi singuri, pentru că vă treziţi după un ciclu de somn şi când vedeţi că nu suntem lângă voi vă întrebaţi unde suntem şi veniţi să ne căutaţi. Deci trebuie să adormiţi singuri seara!

– Asta nu o să se întâmple nici în o sută de ani!

Cei o sută de ani se încheie acum!

Aşadar, am întâmpinat rezistenţa copilei care e mulţumită cu ce are şi nu ar schimba nimic. De-a lungul timpului, am învăţat că cel mai uşor se modifică obişnuinţe, deprinderi atunci când activitatea familiei e deviată de la rutina zilnică. Aşadar, când ne întorceam din concedii, când ne-am mutat în casă nouă, foarte uşor introduceam noi reguli: erau acceptate ca făcând parte din schimbare.

Cum tatăl copiilor e plecat în delegaţie, acest lucru fiind deviaţia de la rutină, după ce am ajuns acasă şi am făcut din activităţile obişnuite am spus, aşa cum m-a învăţat doamna Markham: “Acum vă aşezaţi în paturile voastre şi veţi adormi singuri!” Pare amuzant şi neadevărat, nu? Adevărul este că eu am spus asta de nenumărate ori, dar acum mă ajuta determinarea. Copiii m-au întrebat în cor: “De ce?”, “Pentru că mama are nevoie să doarmă bine peste noapte, să fie odihnită la serviciu şi apoi să va facă să râdeţi! Dacă aveţi nevoie de ceva vine mama la voi!”

Mă aşteptam să urmeze bocete, jale şi proteste că în Piaţa Universităţii

Dar nu a fost aşa, spre uimirea mea. Peste noapte m-am trezit de câteva ori şi era pustiu. Niciun picior de copil peste mine, nicio respiraţie în părul meu. Puteam să îmi mişc picioarele fără să dau pe careva jos din pat. M-am întrebat: unde or fi copiii? Rutina mea era dărâmată. Dimineaţa ce a urmat, fiica-mea a venit teatrală: “Ce bine am dormit! Tu cum ai dormit, mama?”

Cu siguranţă copiii îşi aşteaptă tatăl, să îl ţină în camera lor. Au văzut că eu am luat o hotărâre, dar îşi vor încerca tehnicile de manipulare pe el. Când se va întoarce tatăl copiilor din delegaţie va trebui să îl conving, nu cred că va fi prea greu: ”După ce le citeşti, pleci! Nu adormi acolo pentru ca apoi să te strecori ca un fugar! Cei o sută de ani se încheie acum!”

PRECIZARE:

Toţi participanţii la conferinţe sau întâlniri de parenting încearcă să îşi deschidă ochii la lucruri pe care le pot aplica, îi pot ajuta. Multe din conferinţe sunt “deschise”, au timp alocat întrebărilor venite de la părinţi, care aşteaptă soluţii punctuale pentru probleme pe care le au. Cine a participat la astfel de întâlniri cu siguranţă ştie acest lucru. La sfârşitul Conferinţei “Părinţi liniştiţi, fraţi fericiţi”, doamna Markham a răspuns unor întrebări punctuale. Una din aceste întrebări venită de la o mămică din primul rând, a fost: “Cum pot proceda pentru ca fiii mei să doarmă în camera lor, în momentul de faţă fiecare părinte dormind cu unul dintre ei”. Doamna Markham a răspuns acestei întrebări în felul următor: “Pentru că de secole oamenii sunt învăţaţi să doarmă unii lângă alţii, în bagajul nostru genetic ne dorim să dormim de la naştere alături de cineva. Ce vârstă au copiii dvs?” Iar doamna din primul rând a răspuns: ”2 respectiv 4 ani”. “Dacă doriţi să faceţi acest lucru, discutaţi cu copiii dvs. şi explicaţi-le că mama are nevoie să fie odihnită pentru a fi în formă pentru ei a doua zi. Dacă aveţi nevoie de mama, ea este alături şi vine la voi”. Având în vedere că întrebarea adresată din public nu era “Sunteţi de acord cu cosleepingul?” răspunsul s-a referit punctual la nelămurirea mamei “CUM să facă?”.

Având în vedere că ai mei copii au acum 3 ani şi 8 luni, respectiv 6 ani, iar felul în care dormim toţi 4 este “spaghetti mode” şi nu aliniaţi ca în armată; noapte de noapte aveam pe mine greutatea lor în kilograme, fapt care mă împiedica peste zi să fac faţă cu succes orelor de muncă de la serviciu, precum şi relaxarea alături de copiii mei în momentul în care anjungeam acasă. Am considerat mai mult decât potrivit răspunsul pentru situaţia mea. Felicit pe oricine face cosleeping până când decid copiii că trebuie să facă asta. Important e să fim fericiţi împreună ca familie, decât frustraţi separat, iar asta o decide fiecare după;cum crede de cuviinţă.
Va multumesc.

Cele două volume semnate de Dr. Laura Markham sunt disponibile AICI.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație