Vocea ta: Cum să alegi activităţile pentru copilul tău

Voi cum ați ales activitățile pentru copiii voștri?

Nici n-am bifat bine înotul, că a apărut alt copil care patina extraordinar… Și am bifat și patinoarul, când a apărut altul de era maestru la schi. Când credeam că i-am dat pe toți pe spate cu cele trei limbi cunoscute de copilul de nici patru ani, a apărut acea mămică cu cele cinci limbi cunoscute de copil si toate diplomele la multele activități întreprinse cu succes de descendentul demn de laudă al familiei X.

Și plângi mocnit în pernă că ai eșuat ca mamă, nu ești în stare de nimic…

Și ce dacă zic toți specialiștii că și prietenul nostru de încredere, creierul, se arde din când în când…și CE DACĂ? Trăim într-o lume competitivă, toată lumea știe, poate și reușește si eu nu îl las pe al meu mai prost, că se frustrează mititelul… Oricum lui nu i se arde creierul că îi dau suplimente naturale de menținere, întreținere și performanță individului ăla cu bețe în roate (creierul).

Eu sunt pro toate activitățile din lume. Așa și trebuie să îi expunem pe copii la cât mai multă informație pentru a-i ajuta să aleagă. Dar trebuie să ne oprim când ei decid că nu pot continua sau că pur și simplu activitatea respectivă nu le face plăcere. Nu trebuie să meargă toată lumea la ski iarna, doar pentru că așa e la modă, să urci o mogâldetă pe cipicii umblatori și să-i dai drumul la vale, cu antrenor personal, că doar ne paște Olimpiada. Indicat este să ne urmăm instinctele și să acționăm în consecință și să îi lăsăm și pe ai noștri copii să-și urmeze pasiunile.

Pentru mine există două variante plauzibile:

  1. Fie facem de toate cu toții, sub formă de distracție în familie sau cu prietenii și asta nu poate decât să îi asigure copilului un mediu propice dezvoltării emoționale, precum și expunerea la diverse activități din care există posibilitatea să aleagă ceva, cândva. La polul opus, sunt total împotriva trimiterii copilului din activitate în activitate  (unde copilul intră singur și nu interacționează cu familia, cu bona, bunica sau chiar părinții) și pierderii timpului prețios de familie.
  2. Varianta 1, la care se adaugă acționarea în consecință – dacă copilul se dovedește a fi talentat la una dintre activitățile întreprinse și își dorește tare mult să facă performanță.

Cum știi că al tău micuț este cu adevărat dornic să facă performanță, că este atât de îndrăgostit de acea activitate și că merită efortul ?

Simplu! Va accepta orice efort, orice durere fizică, poate pierde alte lucruri, în favoarea acelei activități… poate accepta toate astea cu bucurie, demnitate și nu se va lasă îngreunat de ele.

Să nu ne lăsăm prinși în capcana pe care ne-o întind câteodată copiii micuți (fără nicio intenție, așa sunt ei de la natura). Copiii micuți cred că pot face orice și încearcă până la epuizare lucruri, pe care nu au nicio șansă sa le obțină. Mulți profită de această perioadă, crezând că este etapa prolifică obținerii performanței. Dar nu este așa, ei sunt doar fericiți și nu ar fi corect să le furăm această etapăm, epuizându-i. Corect este să așteptăm vârsta alegerilor conștiente și atunci să lăsăm curgerea fireacă a deciziilor.

Dar este doar părerea mea, formată citind multe studii de specialitate. Voi ce credeți?

Citește și:

Sporturile de contact – ce învață copilul din ele?

7 activităţi de copii pe care le iubesc şi părinţii

Mamele şi educaţia timpurie (şi 12 idei de activităţi cool)

Cum să sporeşti potenţialul creativ al copilului tău

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație