Vocea ta. Cursurile opționale din grădiniță, un haos obligatoriu

optionale

În sfârșit sunt și eu de acord 100% cu o decizie luată de Inspectoratul Școlar, cea referitoare la cursurile opționale din grădinițe. Cred că eliminarea lor este în beneficiul copiilor, al educatorilor, al părinților. Să explic, să nu ziceți că sunt cârcotașă.

În primul an de grădiniță al fetei am înscris-o la toate opționalele, să aibă fata activități diverse, să învețe cât mai multe lucruri. Era mică și o încântau repede multe lucruri, așa că ea îmi spunea că îi place la toate. Îmi îngâima niște cântece în engleză, de la arte plastice venea cu tot felul de chestii simpatice, număra în japoneză de la karate.

Ce nu înțelegeam eu era de ce trebuia să plătesc obligatoriu pentru un opțional de muzică și ce se întâmpla la dansuri. La prima întrebare nu am răspuns logic nici în ziua de azi. Cu dansurile m-am lămurit la serbarea de Crăciun. Erau vreo 100 de copii, de la grupa mică și mijlocie. 97 plângeau și voiau la mama. Restul nu știau de capul lor. Nimeni n-a dansat, nimeni n-a făcut nimic. A fost un cor de plânsete. Am scos-o de-acolo pe fii-mea că e ea destul de agitată, nu are nevoie de stimulente suplimentare.

La grupa mijlocie nu mai știu ce opționale a făcut, dar cert este că pe unii profesori nu numai că nu i-am văzut niciodată, dar nici nu am aflat cum îi cheamă, deși am întrebat în câteva rânduri. Voiam să știu și eu ce e cu ei, pe ce dau banii. Nu mai zic că era un fel de haos mai mic și cu încasările. Nu știam când se fac, se reprogramau, eu habar n-aveam. De multe ori, fii-mea îmi zicea că ea n-a făcut, dar apărea prezentă.

Singura doamnă care mi-a plăcut a fost cea de karate. De acolo fii-mea venea și ne facea demonstrații, la final de an făceau serbare și toți copiii o ascultau, fără să fie balamuc. Sufla în fluier, erau toți pe pătrățica lor și făceau exercițiile. Știam cum o cheamă pe instructoare.

Poate veți zice ”Hei, cucoană, dar asta era la tine la grădiniță! La noi e perfect!”. Mă bucur pentru cei unde opționalele sunt chiar o sursă de educație, dar faptul că sunt grădinițe unde lucrurile merg prost arată că ministerul sau inspectoratul este incapabil să gestioneze situația.

Dacă ar fi după mine, aș face așa (că am și soluții, nu numai probleme!):

  • Opționalele să se facă după grădiniță. Așa se rezolvă și problema celor care nu au cu cine să lase copiii de la 5.30 la 6.30.
  • În fiecare grădiniță să se afișeze opționalele, numele profesorului, firma de unde vine. Mi se pare corect să știu pe mâna cui las copilul, fie și jumătate de oră.
  • Programul opționalelor să fie transparent, în sensul că dacă nu se face într-o zi să se anunțe și să se specifice când și dacă se recuperează. În felul acesta, nu mai există discuții legate de plată.
  • Opționalele să se facă în altă sală decât cea în care își desfășoară copiii activitatea în mod curent.
  • Numărul de copii de la un opțional să fie adaptat temei. De exemplu, la engleză, cu 30 de copii de 2 ani și jumătate sau 3, este pierdere de timp pentru profesoară, copii și de bani pentru părinți.

Din păcate,  lucrurile nu stau așa. Pe de-o parte, la cum merg lucrurile în general, e bine că se învață copiii cu haosul. Pe de altă parte, parcă mi-ar plăcea ca ăștia mici ce vin din urmă să se deprindă cu normalitatea. Până una alta, pe fii-miu, acum în grupa mică, nu îl înscriu la niciun opțional, în cazul în care se revine la vechiul sistem.

Dacă vreți să citiți și alte articole scrise de Cristina puteți accesa blogul ei, Zece lucruri.

10 lucruri

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()