Vocea ta: După cadouri, potopul!

Ce urmează după cadouri…

La fiecare început de ianuarie, entuziasmul multora se scutură odată cu globulețele de brad. Nu degeaba este considerată cea mai tristă lună a anului. Pe de-o parte există nostalgia vacanței și a sărbătorilor care tocmai au trecut și care au strâns laolaltă familiile și prietenii, pe de altă parte sunt “rotunjimile” câștigate datorită alimentației tradiționale bogate, revenirea la serviciu, dar și graficul financiar al familiei, ajuns la valori critice în urma vacanței și a listelor lungi de cadouri.

Cadourile nu se cer, nu se impun și nu se sugerează

Pentru mine, atmosfera sfârșitului de an se asociază în amintire cu hârtia frumos împachetată ce foșnea printre degețelele celor mici, în apropierea bradului de familie. Cadouri mai mici sau mai mari, mai haioase sau mai puțin inspirate, mai parfumate sau mai gălăgioase – nu mai contează, cadourile nu se cer, nu se impun și nu se sugerează (cu mici excepții), doar se primesc cu maximă și sinceră bucurie.

Sunt persoane care simt cu adevărat aroma sărbătorilor doar atunci când aduc bucurie în brațele celor dragi, fie prin daruri, printr-o îmbrățișare sau printr-un simplu gest.

Cu toate astea, atitudinea unora, în momentele de după deschiderea cadourilor, poate sufoca: “Vă place, sigur vă place?”. Dacă în ecuație intră și un copil, atunci insistența obținerii unui feedback poate duce la disconfortul celor prezenți, dar, în special, al copilului. Știm cu toții că celor mici nu le place să fie întrebați, mereu și mereu, același lucru.

Tipologiile adulților generoși și darnici

Raportându-mă strict la situațiile întâlnite de mine, voi încerca să conturez câteva tipologii ale adulților generoși și darnici:

1. Tipul de persoană care dăruiește, care mulțumește (dacă la rându-i a primit un dar) și care nu cere nici un fel de feedback.

De obicei, sunt persoane adulte care dăruiesc altor persoane adulte diverse cadouri “neutre (aranjamente florale, băuturi, bomboane, obiecte de birotică etc. )

2. Tipul de persoană care dăruiește, care mulțumește, dar care insistă să primească o primă impresie “la cald” despre cadoul oferit. Deși codul bunelor maniere spune că gazda trebuie să desfacă darul în fața oaspetelui pentru a-și exprima părerea, același cod al manierelor frumoase nu sugerează că părerea trebuie scoasă cu cleștele de cel care a oferit darul.

Aici discutăm mai ales despre cadourile pentru copii (dar nu numai). Cunoașteți probabil și voi persoane care, din cele mai sincere intenții, ajung să adreseze zeci de întrebări copilului: “Da’ sigur îți place?”, “Așa-i că-i frumoasă jucăria asta?”, “Vai, ce bine îți stă! Mami te-a văzut?”, “Va fi jucăria ta preferată?”, “Nu te mai joci cu ea? Nu-ți mai place?”, “Îmi dai un pupic ca să-ți mai cumpăr și altă dată?”, “Spune tu, cine ți-a luat bluzița asta?”, “Dacă ți-a plăcut ce ți-am luat, mai vii pe la mine?”.

Setul al doilea de întrebări este adresat, de obicei, părinților: “N-am știut ce mărime să îi iau, îi vine bine?”, “Mi-a plăcut materialul, ce părere ai?, “Și piticul meu tot d-ăsta folosește, îți place?”

Uneori e antrenat în discuție și partenerul: “Zi tu că nu-i vine bine!”, “Își amintești că i-am luat unul la fel și lui Mihai?”, “Ți-am zis eu c-o să-i placă?”

Personal agreez (până la un punct) genul acesta de atitudine, pentru că, în fond, persoana dorește confirmarea că ceea ce a dăruit se potrivește, place și încântă. De multe ori, avalanșa de întrebări dă idei prețioase pentru cadourile viitoare.

3. Tipul de persoană care face cam tot ce am expus la punctul anterior, dar care aduce în plus o stare sufocantă. E acea persoană care, după trei zile, sună să întrebe dacă (sigur) îți place cadoul sau dacă piticului tău îi mai place hăinuța/jucăria, care se interesează cum, când și în ce fel ai folosit cadoul sau dacă acesta a stârnit interes și în rândul altor cunoscuți.

Luând din nou cazul cadourilor pentru copii, întrebările ar suna cam așa: “Ia spune-mi, ce mai face ursulețul de la mine?”, “Iți place? Mai doarmi cu el?”, Ai fost cu bicicleta în parc? Ce au zis ceilalți copii?” sau “Cum s-a comportat la prima spălare?”, “Îi mai vin bine pantalonii de la mine?”, “Nu am văzut-o deloc, ai imbracat-o cu rochita de la mine?”.

Din această categorie fac parte acele persoane “mult prea guralive” (pentru gustul meu), insistente și care dau senzația că așteaptă permanent mulțumiri.

4. Bunicii. Merită să fie poziționați într-o categorie aparte, deoarece… nimeni nu îi întrece în daruri :). Sunt persoanele “vinovate” de munții de jucării din camerele nepoților. Iubirea lor frumoasă, reactivată odată cu venirea nepoților pe lume, face ca aceștia să transforme orice orice zi a anului într-o zi de Crăciun (ceea ce pe mine nu mă încântă prea tare, deoarece îmi mușcă din reguli).

Dar să fim recunoscători, pentru că bunicii nu se găsesc oricând și oriunde, ei sunt un dar prețios și, uneori, mult prea scurt.

5. La final am lăsat intenționat cea mai neplăcută categorie, reprezentată de acele persoane care fac cadou celor mici ciocolată (sau alte alimente nerecomandate) și care insistă ca cei mici să le consume pe loc: “Hai, ia o bucățică, e de la Moșul!” sau și mai grav “Mănâncă liniștit că vorbesc eu cu mami să te lase!” ori “Mănâncă repede să nu te vadă mami!”.

Lista mea poate fi adaptată: câte familii, atâtea cadouri și tot atâtea modalitâți de a le oferi și de a cere feedback. Mi-ar plăcea să aflu dacă ați avut și voi momente stânjenitoare legate de cei care v-au făcut diverse daruri, fie de sărbători, fie de-a lungul anului.

P.S. Râdem, glumim, dar nu trebuie să uităm că gestul de a dărui și de a împărți bucurie este cel care rămâne în povestea timpului. Picanteriile verbale de după sunt frunze căzătoare. :)

Citește și:

Episodul 140: Magia de care au copiii nevoie

Ce facem cu cadourile nedorite?

Idei de cadouri de Crăciun pentru copii, pe vârste

Confesiunea unei mame care are 100 de persoane pe lista de cadouri de Crăciun

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()